Economia deșeurilor

Gestionarea deşeurilor

Gestionarea deşeurilor ridică probleme complexe, care necesită întreprinderea acţiunilor coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societăţii civile cu autorităţile locale, cu reprezentanţii guvernului şi de asemenea colaborarea între state. De-a lungul timpului, această problemă s-a acutizat, mai ales în ultimele 2 secole, s-au dezvoltat diferite metodologii, accentuându-se o abordare integrată, considerând minimizarea cantităţii de deşeuri, gradul de poluare provocat şi mai nou, importanţa deşeurilor ca materii secundare. Însă şi în zilele noastre, până şi cele mai dezvoltate ţări întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte aplicabilitatea lor. Pentru a găsi cea mai bună metodă de management al deşeurilor, respectiv pentru a minimiza impactul acestora asupra mediului este importantă raportarea la o scară adecvată de timp şi spaţiu şi bineînţeles trebuie luate în calcul efectele cumulative.

De-a lungul timpului, pentru a proteja sănătatea populaţiei, s-au introdus diferite sisteme de gestionare a deşeurilor. În anii ’70–’80 ai secolului trecut, principalul obiectiv al acestor sisteme a fost controlarea emisiilor atmosferice şi a deversărilor în apele de suprafaţă şi freatice. În ultimii ani, accentul s-a pus din ce în ce mai mult pe valorificarea deşeurilor ca resurse.

Principiile generale ale gestionării deşeurilor sunt concentrate în aşa-numita „ierarhie a gestionării deşeurilor”. Principalele priorităţi sunt prevenirea producţiei de deşeuri şi reducerea nocivităţii lor. Când nu se poate realiza nici una nici alta, deşeurile trebuie reutilizate, reciclate sau folosite ca sursă de energie (prin incinerare). În ultimă instanţă, deşeurile trebuie eliminate în condiţii de siguranţă.

Fig. 1.Schema ierarhizării măsurilor de gestionare integrată a deșeurilor conform principiului prevenirii.

Principiile unei gestionări integrate a deşeurilor

• Principiul prevenirii, conform căruia activitățile sunt ierarhizate în ordinea importanței: evitarea apariției deșeurilor, minimizarea cantităților de deșeuri produse, reutilizarea, tratarea prin recuperare, tratarea prin eliminare.

• Principiul BATNEEC, care stipulează că vor fi folosite cele mai bune metode disponibile care nu presupun costuri excesive (engleză Best Available Technique Not Entailing Excessive Cost ).

• Principiul „Poluatorul plătește”, conform căruia costurile de gestionare a deșeurilor și de acoperire a pagubelor produse mediului să cadă în sarcina celui care le produce.

• Principiul substituției, care stipulează înlocuirea materialelor periculoase cu altele nepericuloase.

• Principiul proximității, care prevede ca deșeurile să fie tratate cât mai aproape de sursa lor. Transportul (exportul) este admis doar spre capacități care dispun de tehnologia necesară tratării lor.

• Principiul subsidiarității, care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare, pe baza unor criterii uniforme.

• Principiul integrării stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă din activitățile social-economice care le generează.