Economia Japoniei

In 1943, John Maynard Keynes a pretins ca expansiunea creditului bancii centrale creaza "miracle of turning a stone into bread." In incercarea de a renaste dupa lunga recesiune, guvernul japonez si banca central au dat nastere ultimului experiment Kinesian al sec.XX.Este un experiment care a dat gres, lamentabil. Nu doar istoria economica a Japoniei ci si intreaga istorie economica a acestui secol a demonstrat ca presupusul miracol a lui Keines este un fals deoarece nu ridica standardele de viata ci amplifica crizele si depresia economica.

Cresterea economica presupune acumularea evidenta de capital,constructia unei structure capitaliste prin depuneri si investitii.Falsul miracol al inflatiei Bancii centrale monetare genereaza numai un ciclu boom bust.La inceput,expansiunea creditului apare sub forma unui proces stimulat de cresterea economica.Ratele dobanzii scad,valoarea capitalului creste si antreprenorii profita prin crearea unei structure de capital propriu.Procesul de creare a capitalului nu poate fi terminat,deoarece economiile autentice sunt insuficiente.Efectul de boom se bazeaza pe minciuna,pe ratele dobanzii scazute artificial si odata minciuna expusa,efectul de boom se sfarseste si incepe crahul economic.

Japonia a perceput atat miracolul pietei proprii cat si falsul miracol al statului din ultimii 150 de ani.Comertul international cu Vestul a inceput propriu-zis in anii 1850 iar Guvernul Restaurat la 1868 a inlocuit vechiul sistem feudal cu drepturile de proprietate private,libertatea comertului,a afacerilor si a frontierei.In anii 1880,Japonia si-a vandut majoritatea intreprinderilor de stat sectorului privat,iar economia a fost rapid integrate in sistemul international de diviziune a muncii.Tipul econom al poporului japonez a dus la acumulari ample de capital.Contracarand aceste forte de crestere,guvernul a subventionat transportul si comunicatiile,cartelurile bancare si industria grea creand o banca cetrala.Pe scurt,Japonia a imitat sistemul mercantil din Marea Britanie,dar la o scara mai mica.Imperiul Japonez,ca si cel britanic s-a bazat pe sistemul international de diviziune a muncii,in acest caz referindu-se la vecinii asiatici,incluzand Manchuria,Formosa si Coreea;dar puterea financiara rezultata in urma datoriilor japoneze si a inflatiei monetare s-a concretizat in crearea unui stat de razboi.Astfel,dezvoltarea puternica a industriei japoneze inainte de inceperea WW1 s-a datorat in parte cresterii economice,parte dezvoltarii statului si parte a efectului de boom economic.

Dezvoltarea economica a Japoniei,la fel ca cea a Americii, s-a datorat unui impuls imens al politicii de neutralitate in WW1.Comertul Japoniei cu Asia a crescut enorm deoarece fostii parteneri de comert s-au implicat in razboiul reciproc.Si,la fel ca America,Japonia a marit in decursul razboiului resursele sale de aur care s-au consolidat prin&Boomul inflationist a durat pana in 1920 urmat de colapsul deflationist.Cutremurul urias din 1923 a declansat urmatoarea faza de inflatie monetara a Bancii Japoniei datorata costurilor de reconstructie. Acel boom s-a sfarsit odata cu iesirile masive de aur din trezorerie si a degenerat in colapsul deflationist din 1927,fiind urmat de depresia economica care a durat pana in 1931.In timp ce Marea Depresie lua fiinta in Vest,Japonia trecea la urmatorul nivel de cheltuieli guvernamentale,datorii si inflatia monetara.De data aceasta,expansiunea s-a axat pe formarea armatei si a flotei navale.