Dezvoltarea economică a Japoniei

Începuturile societatii moderne japoneze

Istoria moderna a Japoniei începe cu epoca Meiji, când are loc restaurarea puterii imperiale.

Cauzele care au dus la revolutia Meiji, o revolutie cu caracter burghez evident, rezida pe de o parte în tendintele si conditiile istorice interne, rezultate din contradictiile puternice dintre clanurile societatii feudale în descompunere, si pe de alta parte, în cele exterioare, rezultate din presiunile puternice venite din partea Statelor Unite ale Americii si a tarilor europene care urmareau ca Japonia sa-si deschida portile pentru a face negot cu ele, dar mai ales pentru a-si extinde dominatia asupra acesteia.

Fara sa se neglijeze influentele externe asupra intensificarii luptei dintre tabara shogunului si cea a împaratului, factor intern al evolutiei sociale nipone, încadrata în limitele strânse si sufocante ale celui mai sever feudalism a fost determinat în declansarea actului de la 1868.

Izolarea de restul lumii a fost impusa de Tokugawa prin legi care interziceau oricarui locuitor al arhipelagului sa paraseasca insulele sau sa detina arme. Exceptie faceau numai samuraii, care formau clasa privilegiata si aveau dreptul sa ucida pe cei ce nu dovedeau supunere. Tokugawa a alungat pe spanioli si pe portughezi din arhipelag. Numai olandezii si chinezii au mai pastrat permisiunea de a veni în insula Deshima, din golful Nagasaki, pentru a face un comert limitat si foarte drastic supravegheat.

Aceasta societate rigida cu o structura de clasa specifica - daimio, samuraii, taranii, meseriasii si negustorii, s-a prabusit pentru totdeauna sub loviturile din ce în ce mai puternice venite din interior, ca si sub presiunile mari exercitate din afara. Din aceast moment Japonia intra într-o perioada de modernizare, care a facut din ea, în scurt timp, un stat capitalist dezvoltat, unul din fenomenele caracteristice ale restaurarii Meiji si ale perioadei care i-a urmat este graba cu care s-a facut trecerea de la socieatea feudala la cea moderna si industriala.

Evolutia ulterioara a evenimentelor a dovedit ca imperiul nipon a fost cladit în decursul a 35 de ani, perioada în care Japonia, abia iesita din feudalism, a ajuns un stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern a început sa promoveze o politica expansionista, ce marca trecerea la imperialism. Într-o perioada scurta ea a purtat trei razboaie victorioase. În urma lor a cucerit importante pozitii economice, politice si militare în Asia. Aproximativ la fel au decurs lucrurile si între 1930-1933, când Japonia a cucerit Manciuria în urma agresiunii savârsite împotriva Chinei. Pionerii restaurarii Meiji au avut în actiunea lor de modernizare a tarii mai putine alternative decât alte state feudale datorita izolarii îndelungate si mostenirii unei societati feudalo-militariste, profund disciplinata si deci usor de orientat spre razboaiele de cotropire. În acelasi timp, Japonia trebuia, ca arhipelag sa parcurga cu viteza maxima o perioada îndelungata pentru a ajunge din urma statele cele mai avansate din lume, asa cum îsi propusesera împaratul Meiji si oamenii lui. Zorul în toate a imprimat un dinamism neobisnuit pentru ochiul iscoditor al Occidentului, si a determinat pe ziaristii straini veniti în Japonia sa vorbeasca tot mai insistent despre „miracolul” japonez înca de la sfârsitul secolului.

Istoria Japoniei este împartita pe mai multe perioade, acestea fiind denumite dupa numele diferitilor conducatori ce s-au succedat. Cele mai importante perioade sunt Meiji, Taisho si Showa. În momentul de fata, Japonia este în perioada Hensei.

Perioada Meiji

Pe lânga amanuntele prezentate mai sus, aducem o serie de completari în caracterizarea acestei perioade.

Între anii 1871-1873, o mare parte din persoanele aflate la putere au facut un tur în America si Europa pentru a învata despre sistemele moderne de administratie si guvernare. Acest tur poarta denumirea de „misiunea Iwakura”. În urma acestor experinte a fost schimbata modalitatea de taxare din procente de productie (orez), în procente pe pamânt detinut (3% pentru început, iar apoi au redus la 2.5% din valoarea pamântului aflat în gestiune.)

Imediat cu aceasta reforma a aparut problema inflatiei, odata cu introducerea banilor tipariti. Capitalul era putin, iar industriei îi lipsea infrastructura: sistemele de distributie, transport, comunicatie si publicitate. În acest sens a pornit o campanie sub conducerea lui Matukata Masayoshi. Acesta a introdus taxa pe pamânt, a stabilit regulile pentru stabilizarea monedei nationale, a înfiintat Banca Japoneza în 1882, a adoptat standardele internationale cu privire la aur, si a privatizat primele institutii guvernamentale, rezultând astfel un „boom” industrial. Corporatiile de comert, înfiintate în perioadele anterioare si-au schimbat sistemul de structurare, adaptându-se noilor cerinte economice. Reformele acestea au adus în scurt timp o stabilitate economica necesara dezvoltarii rapide, însa acestea au afectat negativ sectorul agrar. Pretul orezului si al matasii au coborât, fermierii datori si-au pierdut pamântul pe fundalul unui numar crescând de tarani. În 1884 a avut loc incidentul Chichibu, când fermierii datori au cerut rezolvarea acestor probleme atacând camatarii si statiile de politie.