Eficiența Economică în Turism

NAŢIONALĂ

Schimbările politice şi social-economice de după cel de-al doilea război mondial au determinat ca în foarte multe ţări ale lumii să crească, de la an la an, numărul vacanţelor şi călătoriilor turistice, în interiorul şi exteriorul graniţelor.

Varietatea activităţilor din domeniul turismului, interdependenţa dintre acestea, legăturile existente între acestea şi alte ramuri ale economiei naţionale, diversificarea motivaţiilor, creşterea numărului de factori cu acţiune de durată şi spaţiere care influenţează raporturile dintre cerere şi ofertă au făcut ca turismul să devină o adevărată industrie, al cărui rol se găseşte mereu în ascensiune.

Privit ca un sector economic distinct, turismul include o gamă variată de servicii şi anume:

-servicii de publicitate şi promovare

-servicii de informare

-servicii de cazare

-servicii de alimentaţie publică

-servicii de tratament balnear

-servicii de agrement şi divertisment

În ansamblul unei economii naţionale, turismul acţionează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora

De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se manifestă în dezvoltarea structurilor turistice şi indirect, stimularea producţiei ramurilor participante la: construirea şi realizarea de noi mijloace de transport, instalaţii de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice, etc.. De mare importanţă în economia ţării este aportul de valută, prin participarea pe piaţa turistică internaţională, fapt ce atestă posibilitatea de echilibrare şi creare a unui sold pozitiv, activ în propria balanţă de plăţi.

Ca un sistem de sine stătător, rolul şi locul turismului se defineşte prin activităţile componente - cazare, alimentaţie publică, transport, agrement, tratament – considerate ca sociale, politice, culturale şi economice determinări sau influenţe în alte sisteme.În literatura de specialitate, cazarea şi alimentaţia alături de tratamente şi transport, sînt considerate servicii de bază.

Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său crearea condiţiilor şi confortul pentru adăpostirea şi odihna călătorului şi se prezintă ca o activitate complexă, decurgînd din exploatarea capacităţilor de cazare, fiind alcătuit dintr-un grupaj de prestaţii oferite turistului pe timpul sejurului în unităţile de cazare.

Serviciul de alimentaţie publică face parte din categoria serviciilor de bază şi reprezintă o preocupare continuă a agenţilor economici din turism şi comerţ, urmărind adaptarea la cerinţele clienţilor care devin tot mai exigenţi.

Transportul reprezintă o componentă principală a prestaţiei turistice, prin el se asigură deplasarea turiştilor de la locul de reşedinţă la destinaţia turistică, iar în cazul turismului itinerant, pe toată durata sa.

În concordanţă cu cerinţele turistului, agrementul vizează destinderea şi reconfortarea fizică ale acestuia, divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor sale.

Tratamentul ca serviciu, li se oferă turiştilor în toate staţiunile balneare unde serviciile balneoclimaterice sînt asigurate de unităţi moderne de tipul hotelurilor de cură şi complexelor sanatoriale în care serviciile de cazare, masă, diagnostic şi tratament sînt oferite în cadrul aceleiaşi clădiri.

Prin faptul că acţionează în direcţia introducerii în circuitul economic intern şi internaţional a condiţiilor naturale, a patrimoniului cultural istoric a realizărilor economice, turismul contribuie direct şi indirect la ridicarea economică a unor localităţi sau zone stimulînd dezvoltarea transporturilor, a circulaţiei mărfurilor şi creează noi locuri de muncă.

1.2.CONCEPTUL DE “INDUSTRIA TURISMULUI”

Volumul crescînd şi complexitatea ofertei de servicii turistice au generat dezvoltarea unei adevărate industrii a turismului, ceea ce justifică tratarea fenomenului turistic ca o ramură distinctă a economiei naţionale în plină dezvoltare, constituind o componentă a dviziunii muncii sociale.Prin natura sa fenomenul turistic este deosebit de complex cu adînci implicaţii.

Industria turistică reprezintă componenta ofertă a pieţei turistice şi cuprinde totalitatea întreprinderilor şi dotărilor destinate producerii de servicii turistice într-o anumită ţară.Rezultatul producţiei cuprinde un ansamblu de facilităţi şi servicii specifice, grupate în diverse variante într-un tot unic, valorificat în cadrul unei ambianţe specifice create de factorii naturali şi antropici de atracţie dintr-o localitate, zonă sau ţară.

Conform celui mai recent raport elaborat de Eurostat1, industria turistică include următoarele componente:

-mijloace şi servicii de cazare;

-unităţi şi structuri de alimentaţie publică;

-dotări şi servicii pentru congrese/conferinţe;

-dotări şi structuri pentru agrement;

-transport aerian;

-transport feroviar;

-transport cu autocarul;

-transport fluvial sau maritim;

-birouri de informare turistică;

-agenţii de turism, touroperatori şi alţi intermediari;

-firme specializate în turismul de sănătate;

-închirieri de mijloace de transport şi echipament sportiv;

-activităţi comerciale destinate servirii turiştilor.

Pentru fiecare dintre aceste elemente componente ale industriei turistice există indicatori generali sau specifici, care dau mărimea calitativă sau cantitativă a acestuia.Indicatorii se raportează fie la raportul veniturilor şi cheltuielilor, la rata profitului pe tip de structuri t uristice, la gradul de ocupare, fie la determinarea numărului de turişti la durat medie a sejurului, la intensitatea circulaţiei turistice în raport cu populaţia rezidenţială, la gradul de utilizare a mijloacelor de transport în turism, la cheltuielile efectuate de turişti în zona turistică receptoare.

Inventariind principalele genuri de activităţi integrate în noţiunea de industrie a turismului constatăm că aici intră activităţi de trnsport, servicii de cazare, de alimentaţie publică, de agrement, serviciile agenţilor touroperatori, activitatea unităţilor comerciale aflate în zone de largă circulaţie turistică, precum şi activitatea organelor centrale şi locale însărcinate cu aplicarea politicii statului nostru în domeniul turismului.

Dintr-o asemenea enumerare de activităţi se desprind următoarele aspecte:

1.Turismul ca activitate economică se înscrie în sectorul terţiar al economiei naţionale, fiind constituit în principal din prestaţii de servicii.Plasarea turismului în această zonă a activităţii umane îl face să se încadreze într-o dinamică foarte rapidă, dinamică care reprezintă una din dimensiunile principale ale sectorului respectiv în condiţiile civilizaţiei contemporane.Mai mult, întrucît cererea de servicii turistice constituie în prezent (şi acest lucru se va simţii şi mai puternic în viitor) una din cererile cu coeficienţii de elasticitate cei mai ridicaţi, este de presupus că activitatea turistică, inclusiv forţa de muncă ocupată cu desfăşurarea acestei activităţi va înregistra (cu toate perfecţionările care vor avea loc) creşteri sensibile.