Etapele evoluției politicii de dezvoltare durabilă în UE și în România

Infiinţarea Organizaţiilor Comune de Piaţă

Bazele Politicii Agricole Comune (PAC) au fost puse prin Tratatul de la Roma (1957), fiind printre primele politici adoptate de statele membre, în contextul crizei de după cel de-al doilea Război Mondial.

Politica Agricolă Comună are ca scop dezvoltarea unui sistem agricol modern, care să asigure un nivel de viaţă echitabil populaţiei rurale, stabilizarea pieţelor si aprovizionarea cu preţuri rezonabile a consumatorilor.

În prezent, politica agricolă comună se concentrează pe două direcţii majore – numite piloni.

Primul pilon a fost creat prin Tratatul de la Roma şi vizează organizarea comună a pieţelor produselor agricole la nivel comunitar. Măsurile pentru sprijinirea pieţei acoperă plăţile directe şi subvenţiile legate de piaţă acordate organizaţiilor comune de piaţă precum achiziţionarea de produse pentru depozitele publice, scheme de valorificare a surplusului şi subvenţiile pentru exporturi.

Finanţarea pentru pilonul 1 provine din secţiunea garantare a Fondul European de Orientare şi Garanţii Agricole ( FEOGA ).

Cel de-al doilea pilon a căpătat o amploare deosebită ca urmare a reformelor suferite de Politica Agricolă Comună prin Agenda 2000 şi are în vedere dezvoltarea rurală. Măsurile au în vedere încurajarea protecţiei mediului, ajutorarea zonelor defavorizate, promovarea calităţii alimentelor, a respectării standardelor, asigurarea bunăstării animalelor. Măsurile din cadrul acestui pilon sunt cofinanţate de UE şi statele membre.

Organizaţiile comune de piaţă, unul din cei doi piloni ai Politicii Agricole Comune, reprezintă un sistem de reguli şi mecanisme obligatorii la nivelul statelor membre care reglementează producţia, comerţul şi prelucrarea produselor agricole. În prezent, organizaţiile comune de piaţă includ peste 90% din producţia agricolă din Uniunea Europeană, iar măsurile luate sunt finanţate dintr-un buget comun la nivelul Uniunii Europene.

Consiliul Uniunii Europene, pe baza propunerilor Comisiei Europene şi a consultărilor cu Parlamentul European, înfiinţează organizaţiile comune de piaţă şi stabileşte regulile de funcţionare a acestora.

Pentru fiecare grup comună de piaţă există un Comitet de Management format din reprezentanţi ai statelor membre şi prezidat de un membru al Comisiei Europene. Comisia, asistată de Comitetul de Management, ia măsurile necesare pentru asigurarea funcţionării organizaţiilor de piaţă. În condiţiile în care Comisia nu este de acord cu modificările propuse Comitetului de Management, decizia finală este luată de Consiliul Uniunii Europene.

Obiectivele1 PAC au fost concepute atât in interesul producătorului, cât şi în cel al consumatorului şi au fost puse în aplicare treptat. Pentru a permite realizarea deplină a obiectivelor propuse, în cadrul PAC pot fi prevăzute măsuri precum: coordonarea eficientă a eforturilor în domeniile formării interprofesionale, cercetării şi popularizării cunoştinţelor agronomice, care poate include proiecte sau instituţii finanţate în comun şi acţiuni comune pentru promovarea consumului anumitor produse.

1. Art. III – 227 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa enumeră obiectivele PAC.

Obiectivele1 PAC sunt următoarele:

1 - creşterea productivităţii agriculturii prin promovarea progresului tehnic şi prin asigurarea dezvoltării raţionale a producţiei agricole, precum şi prin utilizarea optimă a factorilor de producţie şi, în special, a forţei de muncă;

2 - garantare a unui standard de viaţă echitabil pentru populaţia ocupată în domeniul agricol raportat la alte sectoare de activitate;

3 - stabilizarea pieţelor produselor agricole;

4 - garantarea securităţii aprovizionării cu alimente dar la preţuri rezonabile pentru consumatori.

Politica de dezvoltare rurală trebuie privită ca o prioritate europeană

Ea se dezvoltă în 3 axe la care se mai adaugă una:

Axa 1 : Îmbunătăţirea competitivităţii agriculturii şi silviculturii: strategia de restructurare trebuie să acopere măsuri pentru îmbunătăţirea capitalului şi restructurarea capitalului fizic agricol şi forestier;

Axa 2 : Îmbunătăţirea condiţiilor de mediu şi sprijin pentru managementul terenurilor: de menţionat faptul că măsura de agro-mediu reprezintă o componentă obligatorie a fiecărui program; o condiţie generală a măsurilor incluse în cadrul acestei axe este că beneficiarul trebuie să respecte cerinţele naţionale şi comunitare obligatorii de mediu pentru agricultură şi silvicultură.

Axa 3 : Extinderea conceptului de dezvoltare rurală: se optează pentru implementarea proiectelor prin strategii de dezvoltare care să se adreseze entităţilor subregionale.

Axa LEADER : Are ca principiu elaborarea strategiilor locale de dezvoltare printr-o abordare verticală “de jos in sus”. Aceste strategii sunt finantate în prezent prin Iniţiativa comunitară LEADER. În vederea implementării strategiilor locale de dezvoltare a grupurilor de actiune, fiecare program ar trebui să conţină axa LEADER. De menţionat că 3% din bugetul total va fi constituit într-o rezervă şi alocat în perioada 2012-2013 statelor membre care vor înregistra cele mai bune rezultate în implementarea proiectelor din cadrul acestei axe.

O vitalizare socio-economica a zonelor rurale implică crearea unor locuri de muncă locale în alte domenii decât agricultura şi anume:

- intreprinderi micro, mici şi medii;