Fondul Forestier din România

Padurea este aurul verde al pamantului. De aceea ea se bucura de un interes deosebit în politica de dezvoltare durabila a oricarei tari.

Fondul forestier al României cuprinde 6,37 milioane ha (cam un sfert din suprafata tarii) din care 6,23 mil. ha sunt acoperite cu paduri, ceea ce reprezinta 26,7% din suprafata tarii. La începuturile istorice, padurile acopereau 80% din suprafata tarii, dar nevoia de terenuri agricole, terenuri pentru constructii sau alte interese economice au redus în mod constant suprafata lor, aducînd raportul sub media europeana, de 33%. Managementul padurilor a fost din ce în ce mai dezechilibrat, interesele economice primând în fata unui management rational care sa ia în consideratie si interesele legate de conservarea biodiversitatii.

Inundatiile catastrofale care au cuprins întreaga tara au dovedit cât de serios s-a redus capacitatea de protectie hidrologica si antierozionala a padurilor noastre.

Cel mai mare pericol cu care se confrunta padurile este distrugerea prin taieri necontrolate si odata cu retrocedarea altor paduri catre fostii proprietari fenomenul va lua amploare daca nu se iau masuri. Padurile au un rol ecologic, de protectie a mediului, de aceea 50% din padurile României sunt încadrate în categorii de protectie a apei, a solului, a climei. Modul în care sunt gestionate padurile poate afecta semnificativ calitatea mediului. În regiunile cu sol fragil, padurea joaca adeseori un rol protector împotriva eroziunii provocata de vant dar si în cazul eroziunii provocata de ape. În zonele montane padurile au rol de protectie impotriva catastrofelor naturale, cum ar fi avalanse, stanci ce pot sa cada si inundatii. Padurea realizeaza si un climat mai temperat decât cel care exista în teren descoperit, cu o temperatura medie mai joasa si o umiditate mai ridicata.

În perioada comunismului, suprafata padurilor a crescut ca rezultat al programelor de reîmpadurire. Acestea au fost bazate însa pe înrasinari masive, plantarea coniferelor în afara ariilor lor naturale, ca si introducerea unor specii straine. Au existat si defrisari masive în vederea exportului.

Pentru Republica Socialista România, conservarea si protejarea padurilor constituia o problema de interes national. Conservarea si dezvoltarea fondului forestier se realizeaza (conform legii nr.2 din 30/10/87) în principal prin:

- mentinerea integritatii fondului forestier;

- limitarea taierilor de masa lemnoasa, astfel încât acestea sa se încadreze strict în posibilitatea de crestere normala a padurilor;

- cresterea ponderii padurilor în unele zone cu climat mai putin favorabil;

- evitarea dezgolirii solului prin taieri, pentru asigurarea permanentei padurilor si a functiilor de protectie si productie ale acestora;

- aplicarea de tehnologii de recoltare si colectare a lemnului, care sa nu afecteze echilibrul ecologic;

- realizarea de arborete cu structuri corespunzatoare sub raportul compozitiei si densitatii arborilor la hectarul de padure;

- prevenirea proceselor de degradare a padurilor si solurilor forestiere, care pot conduce la uscarea prematura a arborilor;

- promovarea în cultura speciilor autohtone valoroase, precum si împadurirea tuturor suprafetelor neregenerate din fondul forestier;

- readucerea în circuitul economic, prin împadurire, a terenurilor excesiv degradate sau în alunecare, inapte pentru folosinte agricole;

- paza padurilor si protectia acestora în vederea prevenirii si combaterii

bolilor si daunatorilor, incendiilor, distrugerilor si degradarilor;

- cresterea aportului cercetarii stiintifice si intensificarea valorificarii rezultatelor acesteia în productie;

- valorificarea mai intensa a fondului forestier si economisirea masei lemnoase;

- ridicarea nivelului profesional al specialistilor, cadrelor tehnice, al întregului personal muncitor, corespunzator necesitatilor de gospodarire intensiva a padurilor;

- educarea oamenilor muncii, si în primul rând a tineretului, în sprijinul grijii, dragostei si respectului fata de padure, popularizarea importantei sociale si economice a padurii;

- formarea în rândul populatiei a unei opinii favorabile dezvoltarii, conservarii si protejarii acesteia.