Etapele Misiunii de Audit

Cap. 1. Considerente generale privind auditul financiar

1.1. Aspecte generale ale noţiunii de audit

Auditul este o activitate desfăşurată de către un expert independent, auditorul financiar (care poate fi o persoană fizică sau juridică) prin care se analizează, unu set de situaţii financiare şi a înregistrări şi registre pe baza cărora se poate forma o opinie asupra situaţiilor financiare cu scop general.

Auditul trebuie să urmărească dacă procedurile de culegere şi prelucrare a datelor sunt bine stabilite şi dacă se aplică în permanenţă.

Opinia de audit este exprimarea raţionamentului profesional privind imaginea fidelă, sub toate aspectele, a activităţilor societăţii pe perioada respectivă în conformitate cu legislaţia relevantă specifică şi Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Imaginea fidelă este asociată de sinceritatea şi regularitatea contabilităţii.

Sinceritatea - presupune aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedurilor contabile, independent de interesele conjuncturale ale societăţii sau cele de grup, ale acţionarilor sau asociaţilor.

Regularitatea – presupune organizarea şi conducerea contabilităţii în conformitate cu principiile contabile generale admise prin Ordinul nr. 1752/2005 emis de Ministerul Finanţelor.

]Măsurarea performanţei, în cadrul managementului la diferite nivele ierarhice, se face prin prisma celor „3E”, adică: economicitate, eficienţă şi eficacitate.

Economicitatea presupune minimizarea costurilor pentru realizarea unui anumit obiectiv, dar cu condiţia respectării calităţii.

Eficienţa reprezintă raportul dintre efort (intrări) şi efect (ieşiri).

Eficacitatea presupune maximizarea rezultatelor comparativ cu obiectivele propuse.

Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este acela de a da posibilitatea auditorului de a exprima o opinie privind întocmirea situaţiilor financiare respective, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiară identificat.

Scopul principal al auditului este de a evalua neconformităţile în raport cu reglementările în vigoare şi de a concepe acţiuni corective necesare pentru eliminarea acestor neconformităţi.

Situaţiile financiare anuale consolidate ale entităţilor se auditează de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile legii. Persoana sau persoanele responsabile cu auditarea situaţiilor financiare anuale consolidate (denumite auditori financiari) îşi exprimă, de asemenea, o opinie referitoare la gradul de conformitate a raportului consolidat al administratorilor cu situaţiile financiare anuale consolidate pentru acelaşi exerciţiu financiar.

Pentru auditarea situaţiilor financiare anuale consolidate auditorul trebuie să aibă cunoştinţe suficiente şi aprofundate despre activitatea agentului economic auditat şi să obţină probe de audit adecvate care să-i permită să identifice şi să înţeleagă evenimentele, tranzacţiile şi practicile care, potrivit raţionamentului auditorului, pot avea un efect esenţial asupra exprimării opiniei de audit. În efectuarea auditului se au în vedere politicile contabile, respectiv principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de o societate-mamă la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale consolidate.

Auditarea unei întreprinderi multinaţionale ridică anumite probleme particulare. Auditorul conturilor unui grup multinaţional trebuie să se pronunţe asupra situaţiilor financiare consolidate, situaţii financiare a căror validitate depinde direct de cea a conturilor individuale pe baza cărora au fost întocmite. În consecinţă, opinia auditorului trebuie să vizeze ansamblul conturilor societăţilor din cadrul grupului.