Evaluarea riscului de țară de către agențiile de rating - Abordare comparativă

Capitolul 1. Riscul de țară

1.1 Definirea riscului de țară

Riscul de țară este reprezentat de către un concept complex dar și controversat, putem spune, astfel că, nu se poate vorbi despre o abordare metodologică unitară, aceasta mai poartă denumirea unui risc de materializare a unui „sinistru”, fiind rezultat din contextul economic și politic al unei țări. Totodată, acesta poate fi cauzat și de către imobilizările de active sau de pierderea unei piețe în stăinătate din anumite motive necomerciale și datorită atingerii securității persoanelor.

Apariția și dezvoltarea acestuia s-a realizat ca urmare a intensificării, după perioada celui de-al doilea Război mondial, a împrumuturilor ce au fost acordate de diferite instituții financiare unor guverne sau firme stăine.

Pe scurt, acesta reflectă, probabilitatea de a înregistra pierderi financiare din afacerile internaționale, ca urmare a unor evenimente economice, politice și sociale ce sunt specifice unui stat.

Riscul de țară, este un risc specific, ce este impus de operațiunile financiar-bancare cu operatori de peste graniță și constă în imposibilitatea recuperării creanțelor de către un creditor (Brezeanu Petre, 2005, p. 379). Astfel spus, riscul de țară se poate delimita de incertitudine, deoarece acesta exprimă gradul de incertitudine în producerea unui anumit fenomen, ce se diminuează pe măsura adoptării unor măsuri de prevenire a producerii sale.

Termenul de „Risc de țară” a apărut în jurul anului 1950, devenind cunoscut în urma agravării crizei din deceniul trecut, cea a datoriei externe, dar și datorită instabilității politice, economice și financiare din diferitele state.

Astfel că, riscul de țară, include riscul suveran și riscul de transfer (M, 2004, p. 332). Riscul suveran reprezintă, probabilitatea ca o țară să nu poate să își respecte obligațiile externe, să nu își achite datoria publică externă, pe când riscul de transfer, se realizează atunci când guvernul statului ar putea implica accesul la valuta necesară achitării unor împrumuturi a firmelor private.

Totodată, riscul de țară mai poate fi divizat și în risc monetar, acesta este manifestat datorită evoluției cursului de schimb al monedei din contract. Riscul de țară se deosebește de alte tipuri de risc datorită dimensiunii acestuia dar și a impactului asupra economiei unui stat. În cadrul riscului de țară sunt incluse și politica, riscul de naționalizare, restricții asupra transferului de fonduri.

Structura acestuia, riscul de țară se individualizează dimensiunea socială și politică dar și cea economică și financiară, astfel că riscul de țară se produce în general datorită manifestării unor factori naturali cu provenința din contextul soacil-polic.

Figura 1.1. Sfera riscului de țară și contextul manifestării sale

Sursa: Gheoghe M. Voinea "Relații valutar-financiare internaționale" , Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași,2007

Riscul de țară se poate materializa sub diverse forme precum:

- pierderea unor resurse, acestea de satorează unor fenomene din cadrul relațiilor economice internaționale;

- deteriorarea unor mijloce de producție;

- pierderea de active din naționalizarea anumitor bunuri;

- pericole ce amenință viața persoanelor sau îî împiedică să își poată desfășura activitatea;

- fiscalitatea discriminatorie.

1.2 Fapte generatoare al riscului de țară

Ceea ce poate genera un risc de țară sunt deobicei provocate de către contextul politic dar și de cadrul economic și financiar din statul respectiv. Astfel că, măsurile politice ce sunt luate în vederea investițiilor stăine sau chiar în cazul anumitor conflicte între state, ce au la bază anumite motivații ideologice, sociologice, economice și psihologice și care provoacă efecte asupra unor relații economice internaționale.

Totodată, gradul de instabilitate economică dintr-un stat depinde mai ales de factorul politic din țara gazdă. Lipsa unei continuități și a unei coerențe într-un program de guvernare sau în adoptarea unor politici monetare, fiscale și comerciale ineficiente au drept efecte de durată și astfel amplifică riscul.

Într-o situație de criză prelungită, investitorul are de ales între a-și putea ajusta producția la un nivel mai scăzut al consumului, a căuta alte piețe sau ultima de a se retrage definitiv de pe piața respectivă. Riscul rezultat din cadrul contextului politic se materializează cu ocazia naționalizării exproprierilor sau deteriorării producției.