Evaluarea riscului de țară de către agențiile de rating. abordare comparativă

Cap 1 Riscul de ţară

1.1 Definirea riscului de ţară

Riscul de ţară reprezintă, în general, un risc de materializare a unui „sinistru” rezultat din contextul economic şi politic al unui stat. Sinistrul” poate fi cauzat de imobilizările de active, de pierderea unei pieţe în străinătate din anumite motive necomerciale şi datorită atingerii securităţii persoanelor.

Riscul de ţară este un tip specific de risc impus de operaţiuni financiar-bancare cu operatori de peste frontier şi constă în probabilitatea nerecuperării creanţelor de către un creditor. Riscul de ţară se poate delimita de incertitudine, deoarece aceasta exprimă gradul de îndoială în producerea unui fenomen, ce se diminuează pe măsura adoptării unor măsuri de prevenire a producerii sale şi a dobândirii unor cunoştinţe.

Termenul de risc de ţară a apărut în 1950, devenind mai cunoscut în urma agravării crizei din deceniul trecut, cea a datoriei externe, datorită instabilităţii politice, economice şi financiare din diferite ţări.

Riscul de ţară include riscul suveran şi riscul de transfer. Riscul suveran reprezintă probabilitatea ca un stat suveran să nu îşi respecte obligaţiile externe, respectiv să nu îşi achite datoria publică externă. Riscul de transfer se realizează atunci când guvernul ar putea impiedica accesul la valuta necesară achitării unor importuri a firmelor private.

Riscul de ţară mai poate fi impărţit şi în risc suveran şi risc monetar. Riscul suveran derivă în acest context din acţiuni directe ale guvernului sau datorită unei guvernări ineficiente ce impiedică statul să îşi respecte obligaţiile internaţionale; iar riscul monetar se manifestă datorită evoluţiei cursului de schimb al monedei din contract sau de credit.

Riscul de ţară se deosebeşte de alte tipuri de risc datorită dimensiunii lui complexe şi a impactului acestuia asupra economiei unei ţări. În sfera riscului de ţară sunt incluse şi politica, riscul de naţionalizare, restricţiile asupra transferului de fonduri, exproprierile produsele şi tehnologiile.

În structura acestui risc, şi anume riscul de ţară, se individualizează dimensiunea social-politică şi cea economico-financiară. Riscul de ţară se produce în general datorită manifestării unor factori naturali, care provin din contextul social-politic şi a unor factori economico-financiari.

Fenomene social-politice

↓

Risc de transfer

RISC DE ŢARĂ

Risc suveran

Fenomene → ← Fenomene financiare

naturale

↑

Fenomene economice

↑

Figura nr. 1 Sfera riscului de ţară şi contextual manifestării sale

Sursa : Gheoghe M. Voinea "Relaţii valutar-financiare internaţionale" , Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi,2007, pag.263

Riscul de ţară se materializează sub următoarele forme :

• pierderea de active reale din naţionalizarea unor anumite bunuri, confiscarea, nerambursarea sau distrugerea unor datorii;

• fiscalitate discriminatorie, un cost de oportunitate ce rezultă din anularea unor contracte;

• deteriorarea unor mijloace de producţie;

• pericole ce ameninţă viaţa persoanelor sau îi împiedică să îşi desfăşoare activitatea;

• pierderea unor resurse , datorită unor fenomene din relaţiile economice internaţionale.