Facilitați fiscale pentru stimularea investițiilor internaționale în România

Introducere

În orice economie, investiţiile constituie un fenomen aparte, cu trăsături proprii, distincte în raport cu alte activităţi. Totuşi, acest fenomen nu are o manifestare automată, fiind întotdeauna dependent şi subordonat strategiilor şi politicilor de dezvoltare ale firmelor, sectoarelor de activitate, comunităţilor, etc. La investiţii se apelează numai în măsura în care obiectivele urmărite, referitoare la dezvoltarea producţiei şi serviciilor în concordanţă cu nevoile identificate, cu cererea previzionată, pot fi realizate astfel, în condiţii avantajoase.

Investiţiile se definesc ca acele cheltuieli de capital ce se efectuează în scopul de a realiza, construi bunuri durabile care vor constitui suportul speranţei privind obţinerea, în viitor, a unui profit/venit aşteptat, a unei valori, respectiv a unor avantaje utile dorite, necesare.

1.Rolul şi necesitatea facilităţilor fiscale pentru stimularea investiţiilor

Intervenţia statului în economie este reclamată de deficienţele care se manifestă la nivelul acesteia, de contradicţiile economice şi sociale. Astfel, un loc important, între mecanismele de intervenţie cunoscute, îl ocupă cele cu caracter fiscal construite în scopul stimulării investiţiilor, adaptării economiei la cerinţele pieţei interne şi externe, şi pe un plan mai larg, asigurării stabilităţii şi creşterii economice.

Mecanismele fiscale, prin intermediul cărora se influenţează nivelul investiţiilor sunt relativ diferenţiate între ţările dezvoltate şi cele sărace sau în curs de dezvoltare.

Prin intermediul mecanismelor fiscale se practică scutirile sau reducerile de impozite sau chiar restructurarea sistemelor de impunere prin reforme fiscale, în raport cu situaţia economică-socială existentă şi cea dorită, la un moment dat într-o ţară.

Regimul de acordare a facilităţilor fiscale în vederea influenţării investiţiilor, prin scutirile şi reducerile de impozite, precum şi modalităţile de aplicare a cotelor de impozite asupra materiei impozabile, este orientat spre stimularea fenomenelor prielnice activităţii economice (în concordanţă cu obiectivele socio-economice şi financiare ale României) sau spre inhibarea acelor fenomene nefavorabile dezvoltării.

Pentru asigurarea fluxului de investiţii străine şi importului tehnologiilor şi utilajelor performante pentru lansarea activităţilor de producere şi prestare a serviciilor, guvernul promovează anumite facilităţi fiscale în vederea simplificării importului utilajelor şi echipamentelor, destinate lansării activităţilor de producere şi prestrae a serviciilor.

Există mai multe tipuri de criterii de clasificare a stimulentelor pentru investiţii, şi anume:

1. După modul de acordare:

- stimulente acordate în baza unor directive, reglementări;

- stimulente acordate caz cu caz – de regulă acestea sunt stimulente suplimentare, acordate pentru proiecte distincte, în baza unor negocieri.

2. Din punct de vedere al scopului urmărit:

- stimulente universale – au în vedere impulsionarea activităţii economice în general, fără a se referi la anumite activităţi sau proiecte;

- stimulente dedicate unor scopuri explicite, cum ar fi:

• Dezvoltare regională, în special în cazul zonelor afectate economic;

• Crearea de locuri de muncă;

• Transfer de tehnologie (în domenii legate de cercetare-dezvoltare);

• Promovarea exporturilor;

• Atragerea explicită a investitorilor străini (discriminare pozitivă, acordare de stimulente numai pentru investitorii străini.

În ţările dezvoltate se practică facilităţi fiscale precum:

• scutirea exporturilor de taxe vamale şi de taxa pe valoare adăugată;

• restituirea impozitelor plătite la importurile de materii prime, energie, materiale utilizate în producţia de export;

• acordarea de bonificaţii fiscale pentru investiţii în raport cu valoarea utilajelor achiziţionate şi obiectivelor realizate prin reinvestirea unei părţi din profitul net;

• neincluderea în profitul impozabil partea ce corespunde dividendelor încasate şi partea ce corespunde amortizării accelerate a investiţiilor efectuate de corporaţii, în vederea stimulării achiziţionării de acţiuni;

• acordarea de bonificaţii pentru investiţii în maşini şi utilaje destinate cercetării ştiinţifice aplicative şi fundamentale;

• bonificaţii fiscale în cota procentuală din cheltuielile efectuate cu finanţarea de programe de cercetare fundamentală contractate de companii cu universităţile americane;

• deducerea integrală, la calculul impozitului, a cheltuielilor cu cercetare ştiinţifică din venitul total realizat;

• diminuarea bazei de calcul şi deci a impozitului plătit, în cazul în care utilajele de bază folosite în cercetarea ştiinţifică se pot amortiza integral în primul an de folosinţă.