Fluctuații ciclice în economie

Ciclicitatea economică

O economie naţională care se conduce în principal după regulile economiei de piaţă se caracterizează printr-o dinamică de tip oscilant a activităţii economice, cu abateri mai mari sau mai mici de la trendul general. Această dinamică specifică este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de fluctuaţie ciclică, fluctuaţie a afacerilor, sau cicluri ale afacerilor.

Prin tot ceea ce presupune, sistemul economic evoluează, respectiv îşi modifică permanent atât scara de acţiune, cât şi condiţiile de existenţă. Analiza activităţii economice de ansamblu denotă alternanţa perioadelor de dezvoltare, stagnare, încetinire de puls şi criză – într-un cuvânt arată că fluctuaţiile sunt realităţi de necontestat ale vieţii economice. Ele sunt un ansamblu de creşteri şi scăderi ale ritmului general al activităţii economice (cercetate prin: volumul şi structura producţiei, gradul de utilizare a capacităţilor de fabricaţie, dar mai ales mărimea indicatorilor macroeconomici).

Ciclicitatea este acea formă de mişcare a activitaţii economice dintr-o ţară în care se succed alternativ perioadele de expansiune cu cele de contracţie. Ciclicitatea este forma de evoluţie firească, normală a activităţiii economice.

Se manifestă prin :

• creşterea cumulativa a :

- producţiei ;

- veniturilor ;

- ocupării forţei de muncă ;

• descreşterea cumulativă a acestora

Fluctuaţiile economice se împart în trei categorii:

• sezoniere: în agricultură, construcţii, turism; apar pe parcursul unui an calendaristic, în urma influenţelor exercitate de factori naturali şi/sau sociali; sunt, în general, previzibile.

• accidentale (întâmplătoare): sunt generate de elemente şi/sau evenimente neaşteptate.

• ciclice: se manifestă în urma revenirii economiei sau a unor componente ale ei la o anumită stare (cunoscută); au la bază succesiuni (regularităţi) de tip “buclă”, fiecare etapă prezentă influenţând-o şi condiţionând-o pe cea următoare.

Cauze ale evoluţiei ciclice

• factori externi: naturali (de pildă, calamităţi având ca efect distrugerea recoltelor); social-economici (războaie, revoluţii, greve ş.a.); de conjunctură generală.

• factori interni: demografici (precum creşterea populaţiei); monetari (implicând conotaţii ale fenomenelor inflaţioniste); producţia, cererea agregată, consumul, acumularea de capital, tehnologia, inovaţiile, intervenţia statului în economie, mecanismul funcţionării economiei.

• factori mixşti – combină influenţele conjugate ale elementelor deja amintite; ei se referă şi la: comportamentul indivizilor (legat de aspectele consumului); comportamentul investiţional al agenţilor economici; atitudinea faţă de risc.

Ciclurile afacerilor reprezintă un tip de fluctuaţii a activităţii economice agregate a unei ţări, în care agenţii economici sunt organizaţi preponderent în întreprinderi de afaceri. Un ciclu al afacerilor constă în creşterea simultană a nivelului majorităţii activităţilor economice, urmată de o scădere a acestor niveluri, după care urmează faza de expansiune a ciclului următor. De regulă, ciclurile se definesc ca fluctuaţii în jurul unei mărimi, care este o medie a creşterii economice într-o perioadă; ele sunt recurente dar nu periodice, durata lor variind de la un an la 10-12 ani.

Măsurarea fluctuaţiilor ciclice presupune utilizarea unui sistem de indicatori, dintre care cei mai importanţi folosiţi în practica economică sunt: produsul naţional brut în preţuri curente şi în preţuri constante, volumul vânzărilor cu amănuntul şi cu ridicata, nivelul debitelor bancare, indicele volumului fizic al producţiei industriale, nivelul şomajului, numărul locurilor de muncă în ramurile neagricole, timpul lucrat în ramurile neagricole, venitul personal, preţurile etc. Pe baza seriilor de date ale indicatorilor stabiliţi, precum şi a unora derivaţi din aceştia, se descrie dinamica sistemului economic analizat şi se pun în evidenţă, printr-o prelucrare adecvată, fluctuaţiile ciclice.

Prelucrarea statistică aplicată seriilor cronologice a indicatorilor aminitiţi constă în determinarea trendului (T), a variaţiei sezoniere (S) şi a celei întâmplătoare (I), care are ca efect izolarea fluctuaţiei ciclice (C).

Yt = Tt St Ct It, (1)

Prin urmare, pentru a identifica componenta ciclică a variaţiei totale (Yt) a unui fenomen economic, (produsul naţional brut spre exemplu) * se elimină în primul rând variaţia sezonieră, cu metode statistice cunoscute, rezultând o curbă:

Y S t = Tt Ct It (2)

Utilizând metode statistice adecvate, se calculează curba trendului Yt, care reprezintă variaţia medie a fenomenului analizat şi poate fi considerată ca normă a dezvoltării economice.

Tipuri de cicluri ale afacerilor. După durata lor, ciclurile de afaceri sunt de trei feluri: cicluri majore, cicluri minore şi macrocicluri. Ciclurile majore se caracterizează prin oscilaţii largi în activitatea de afaceri, având o periodicitate de aproximativ 10 ani.

Ciclurile minore sunt fluctuaţii de intensitate relativ moderată în care oscilaţiile sunt notabile dar nu severe şi apar la fiecare 3-4 ani.

Macrociclurile sau ciclurile lungi sunt fluctuaţii de 50-60 ani, putând conţine mai multe cicluri majore şi cicluri minore în interiorul său.

Este posibil să apară un declin pe termen scurt în timpul unei expansiuni pe termen lung, după cum poate să apară o mică creştere într-o contracţie pe termen lung. Aceste oscilaţii mari se datoresc dinamicii specifice diferitelor componente ale sistemului social-economic (populaţie, forţă de muncă, fonduri fixe, resurse de materii prime şi energie, mecanismul economic), a interacţiunii dintre acestea, a contradicţiilor ce se manifestă în dezvoltarea economico-socială, a reacţiei întârziate a agenţilor economici la diferite modificări a inerţiei pe care o manifestă unele componente.