Gestiunea Riscurilor în Afaceri

Dicţionarul MacMillan de economie asimilează oarecum ambiguu riscului de corporaţie, înţelegând prin asta riscul total apărut într-o activitate economică. se sugerează că este vorba de viziunea agregată a celor două mari tipuri de risc pe care le cuprinde şi anume: riscul financiar, care apare din finanţarea prin împrumut şi riscul economic, văzut ca risc fundamental al oricărei activităţi curente dintr-o firmă.

O altă opinie o găsim în Dicţionarul de economie , unde în dreptul riscului în afaceri se face trimitere imediată la noţiunea de profit Pentru că profitul este considerat ca expresia sintetică a eficienţei activităţii oricărei unităţi economice, obiectivul major al acestor unităţi se asimilează maximizării profitului şi riscul afacerii se deduce a fi riscul de neobţinere şi/sau nemaximizare a profitului.

Conform opiniei autorilor Hirschey şi Pappas , riscul în afaceri este „şansa” de pierdere asociată unei decizii manageriale şi este pus în legătură directă cu ideea de variaţie a cererii pentru produs şi în condiţiile aflate în dependenţă directă cu nivelul costurilor.

Petru Prunea asociază riscul de afaceri cu riscul care se manifestă în procesul de creştere a firmei, în sensul creşterii calităţii, diversificării produselor şi a capacităţii deţinute, sau utilizării tehnologiilor perfecţionate, care conduc la un profit superior. Enciclopedia electronică de investiţii ne asigură că riscul în afaceri este riscul ca o companie să nu dispună de cash-flow adecvat pentru a suporta cheltuielile curente care să-i permită să fie operaţională, precizând că există două componente şi anume: riscul financiar, legat de împrumuturi şi riscul generat de climatul economic, iar firma de consultanţă în probleme de risc McGladery se exprimă ceva mai general, spunând că riscul în afaceri este evenimentul sau acţiunea cu efecte adverse asupra stabilităţii companiei de a atinge obiectivele şi de a-şi executa strategiile.

Pentru orice întreprindere, producerea unui risc este potenţial generatoare de probleme. „Problema” înseamnă diferenţa între rezultatul înregistrat şi rezultatul dorit sau, într-o altă exprimare, ecartul dintre rezultatul efectiv şi obiectivul fixat. În măsura în care este acceptat că obţinerea, menţinerea şi maximizarea profitului reprezintă obiectivul de fundal al activităţii economice, atunci se poate constata similitudinea între viziunea din Dicţionarul de economie şi cea a firmei de consultanţă McGladrey.

O unitate economică nu-şi va desfăşura activitatea la întâmplare: pentru atingerea obiectivelor are nevoie de strategii coerente, funcţionale, eficiente. Executarea lor corespunzătoare are nevoie de condiţii prielnice, dar înainte de orice ele trebuie elaborate conform obiectivelor (şi asta presupune abilitate).

O ordonare a componentelor care vor trebui urmărite este mai mult decât necesară, astfel încât vom proceda la separarea lor în termenii deja sugeraţi de descrierile anterioare. Distingem, prin urmare, un risc vizând activitatea internă a firmei şi un risc de natură financiară, pe care le vom dezvolta imediat. Vom avea nevoie să fixăm o serie de riscuri – cauză pentru fiecare dintre cele două categorii generale generatoare de risc în afaceri, iar faptul că vom încerca de fiecare dată să exprimăm rezultatele în sens monetar este doar o iniţiativă venită să ajute în construcţia modelului de evaluare a riscului total.

Riscul vizând activitatea specifică

firmei

Fie că întreprinderea în cauză oferă bunuri, servicii sau informaţie, activitatea ei are la bază elemente de ordin general pe care ştiinţele economice le denumesc la fel, indiferent de natura produselor. Există o cerere, o ofertă, un proces de producere a ofertei – fie că este vorba despre producţia propriu-zisă sau de crearea ei prin metode care nu presupun utilaje, linii de asamblare, o tehnologie utilizată, un proces de vânzare etc.

Întâlnim aici probleme potenţiale în atragerea şi alocarea resurselor, în stabilirea ofertei, în estimarea cererii, în alegerea şi utilizarea tehnologiilor, în relaţiile cu concurenţa sau în realizarea nivelului sperat de vânzări. Putem încadra tot aici necazurile care pot să apară ca urmare a calităţii discutabile a produsului, sau ca urmare a fluctuaţiilor de preţ şi multe alte situaţii sau evenimente care pot afecta obţinerea, menţinerea sau maximizarea profitului. Să luăm un exemplu şi să ne referim la „riscul ca furnizorii de materii prime şi materiale să nu onoreze contractele la termen” şi să vedem ce putem spune despre această posibilitate.

Cauzele ei pot fi, în mare, de trei tipuri:

a) În directă legătură cu furnizorul:

- Neseriozitate;

- Accidente în procesul de transport;

- Distrugerea materiilor prime şi a materialelor în depozitele furnizorului, din cauza intervenţiei iresponsabile a angajaţilor.

b) În legătură cu relaţia furnizor – producător:

- Încălcarea de către producător a uneia sau mai multe clauze contractuale, ceea ce absolvă furnizorul de obligaţia respectării termenilor contractuali sau duce la rezilierea contractului;

- Refuzul producătorului de a primi materii prime şi materiale de calitate necorespunzătoare etc.