Globalizarea Comerciala. Indicatori de Analiza

1.1 Internaţionalizare şi deschidere

Istoric, internaţionalizarea a fost iniţial o consecinţă, o prelungire a comerţului exterior, o exploatare a cunoştiinţelor acumulate referitoare la noi pieţe si surse de mărfuri altora inaccesibile. S-ar putea spune ca internaţionalizarea ar reprezenta o consecinţă evidentă a lumii coloniale dar şi exploatarea unui avantaj competitiv, acela de a avea acces la zone geografice şi implicit produse si articole noi.

Internaţionalizarea reprezintă fenomenul care pleacă de la colectivităţi organizate, trece prin state - naţiuni şi reprezentanţii legitimi ai popoarelor, şi vizează formarea statului global – o mai mare apropiere între diferite părţi ale lumii odată cu creşterea posibilităţilor de schimburi personale, înţelegere mutuală şi prietenie între cetăţeni “internaţionali”, şi crearea civilizaţiei globale. Ea permite crearea acordurilor între state care să reglementeze activitatea companiilor transnaţionale, obligându-le să ţină cont şi de interesele colectivităţilor umane locale, de valorile tradiţionale, de religii, de respectarea politicii de mediu globale şi respectarea valorilor culturale.

O viziune globală a cetăţenilor, companiilor cu privire la internaţionalizare este importantă pentru a putea beneficia de oportunităţile globalizării. Deschiderea culturală, atractivitatea pieţei muncii pentru muncitorii străini şi scopul investirii în şi din ţară reprezintă factori importanţi în măsurarea angajamentului şi deschiderii internaţionale a unei ţări.

Figura nr. 1 Clasificarea ţărilor în ceea ce priveşte internaţionalizarea şi deschiderea

Sursa: capturat din Global Benchmark Report 2008

Această viziune asupra internaţionalizării şi deschiderii comerciale a fost abordată de

către Confederaţia Industriei Daneze, în Global Benchmark Report 2008, luând în considerare indicatorii prezentaţi în continuare.

Figura nr.1 ilustrează situaţia ţărilor în ceea ce priveşte internaţionalizarea şi deschiderea. Această clasificare medie este bazată pe numeroşi indicatori:

- Participarea studenţilor străini în instituţiile de învăţământ superior;

- Puterea de atracţie a mediului de afaceri pentru muncitorii străini înalt calificaţi;

- Atitudinea ţărilor faţă de globalizare;

- Deschidere culturală;

- Discriminare faţă de rasă, sex, etc.;

- Libertatea de a face comerţ internaţional;

- Eficienţa autorităţilor vamale;

- Comerţul exterior (exporturi şi importuri) ca pondere din PIB;

- Exporturile ca procent din PIB;

- Exportul către pieţe emergente (ţări non- OCDE);

- Investiţii directe din străinătate ca procent din PIB;

- Investiţii directe în străinătate ca procent din PIB;

- Investiţii directe în pieţe emergente ca procent din PIB;

- Proprietatea străină asupra invenţiilor naţionale;

- Proprietatea internă asupra invenţiilor străine;

- Cota brevetelor deţinute împreună cu co-inventatori străini.

1. Participarea studenţilor străini în instituţiile de învăţământ superior

Irlanda se situează pe primul loc, cu o valoare medie aproximativ egală cu 5. Viziunea globală a cetăţenilor, companiilor şi politicienilor este elementul cheie în obţinerea de avantaje din diversele oportunităţi ale globalizării: o atitudine pozitivă asupra globalizării şi deschiderii, asupra ideilor şi culturilor străine ar reprezenta condiţii prealabile ale succesului.

Irlanda se află pe primul loc între ţările OCDE în ceea ce priveşte internaţionalizarea şi deschiderea. Poziţia de top defineşte abilitatea ţării de a atrage muncitori superior calificaţi, gradul înalt de deschidere culturală şi un nivel ridicat al proprietăţii naţionale asupra invenţiilor străine.

Elveţia se situează pe locul al doilea, avantajele constând în: atragerea muncitorilor străini înalt calificaţi şi în investiţii substanţiale în străinătate, în special în economiile în curs de dezvoltare.

Olanda se situează pe cel de-al treilea loc cu o valoare ridicată a liberalizării comerciale.

Figura nr. 2 Participarea studenţilor străini în instituţiile de învăţământ superior, 2005

Sursa: capturat din Global Benchmark Report 2008

O participare însemnată a studenţilor străini în instituţiile de învăţământ superior indică faptul că o ţară participă în mod activ la schimbul internaţional de cunoştinţe şi este capabilă să atragă studenţi buni în virtutea nivelului ridicat de cunoştinţe şi abilităţi.

Noua Zeelandă înregistrează cea mai ridicată participare a studenţilor străini în instituţiile de învăţământ superior. De asemenea, Australia şi Elveţia au înregistrat o participare ridicată a studenţilor străini în instituţiile de învăţământ.

1. Puterea de atracţie a mediului de afaceri pentru muncitorii străini înalt calificaţi

Figura nr. 3 Puterea de atracţie a mediului de afaceri pentru muncitorii străini înalt calificaţi, 2007

Notă: valorile ridicate indică faptul că mediul de afaceri al unei ţări este considerat atractiv de muncitorii străini înalt calificaţi.

Sursa: capturat din Global Benchmark Report 2008

Globalizarea este caracterizată printr-o concurenţă sporită pentru atragerea de muncitori înalt calificaţi. De aceea este esenţial pentru o ţară să fie considerată un loc atractiv în care să trăiască şi să muncească. Între ţările OCDE, Elveţia este mediul de afaceri cel mai atractiv, fiind urmată de Irlanda şi SUA.