Globalizarea Pieței Forței de Muncă

Globalizarea pieţei forţei de muncă

1.1.Elemente definitorii ale conceptului de globalizare

Cu o origine situată undeva în anii 60, termenul de globalizare a început să fie utilizat tot mai frecvent la sfârşitul anilor 80, devenind treptat conceptul anilor 90. Globalizarea nu a beneficiat de la început de o definiţie clară, ea fiind abordată din diverse unghiuri de vedere fiind astfel controversată. Globalizarea este procesul de lărgire, adâncire şi accelerare a interconectărilor la scară mondială în toate aspectele vieţii social-economice contemporane. Aşadar, nu numai în domeniul economic, cum a fost multă vreme percepută, ci şi în cel social, politic, tehnologic şi cultural.

R. Robertson afirma “că dezvoltarea acestui proces devine la un moment dat independentă de ceea ce se întâmplă în interiorul societăţii naţionale, sesizând ca unitatea de vederi asupra unor probleme majore, fundamentale este singura cale de urmat pentru a supravieţui.”

Cercetătorul german Ulrich Beck, susţine faptul că societatea contemporană a intrat într-o nouă fază în care caracterul resurselor naturale a devenit stresant. Ameninţarea cu pericolul epuizării multor resurse naturale a devenit o realitate de netăguit. El recunoaşte că modernizarea societăţii reprezintă forţa primară a globalizării. Afirmă că riscurile ecologice globalizează, deoarece universalizează şi egalizează conştiinţa oamenilor, determinându-i să fie mai uniţi prin tot ceea ce întreprind, în faţa pericolelor comune care îi ameninţă, cu toţii trăind sub acelaşi acoperiş atmosferic.

G. Barraclough susţinea că oricât de importanţi ar fi factorii politici, culturali, ecologici până la urmă, economicul este cel care determină evoluţia procesului de globalizare.

Pentru unii, globalizarea este identificată cu “americanizarea”, alţii asociază termenul cu creşterea importanţei pieţei mondiale, în timp ce o a treia categorie utilizează conceptul pentru descrierea unei realităţi ideologice – ca victorie a economiei de piaţă.

Una dintre cele mai folosite definiţii a conceptului aaL1. INFLUENŢA DURATEI PROCESULUI DE INMUIERE ASUPRA UNOR PROPRIETĂŢI GEOMETRICE ALE BOABELOR DE FASOLEeste: “ Globalizarea reprezintă procesul prin care distanţa geografică devine un factor tot mai puţin important în stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor trasnfrontaliere de natură economică, politică şi socio-culturală. “

Martin Albrow afirma că “Globalizarea se referă la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt încorporate într-o singură societate mondială.”

Emanuel Richter menţionează “Globalizarea este reţeaua globală care a adunat laolaltă comunităţi de pe această planetă, altădată dispersate şi izolate, într-o dependenţă mutuală şi o unitate a unei singure lumi.”

Fenomenul globalizării poate fi caracterizat prin 2 mărimi:

- intensitate (pentru latura sa intensivă) - focalizează pe creşterea interconectării şi a interdependenţei, a interacţiunilor şi a fluxurilor transnaţionale. Ca intensitate, globalizarea presupune integrare, interconectare, interdependenţă, deschidere şi admite ca sinonimi termenii globalism, universalizare, omogenitate.

- amplitudine (pentru latura sa extensivă) - accentuează acoperirea geografică a fenomenului. Ca localizare înseamnă dezintegrare, independenţă, închidere şi semnifică prin opoziţie naţionalism/regionalism, distensie spaţială, separatism, eterogenitate.

Pe baza dimensiunilor de manifestare şi a reprezentării ca proces intensiv şi extensiv, globalizarea poate fi definită ca: lărgirea, adâncirea şi accelerarea interconectării la nivel global în toate aspectele vieţii sociale contemporane.

Procesul globalizării poate fi caracterizat prin cele 5 dimensiuni ale ale :

1. Globalizarea politică - reprezintă fenomenul de extindere globală şi uniformizare a unor idei, valori, tipuri de instituţii şi practici politice (de exemplu separaţia şi echilibrul puterilor în stat), perceperea unor probleme ca fiind globale şi reclamând, ca atare, instituţii şi proceduri globale menite a le gestiona. Astfel, dimensiunea politică a globalizării îşi subsumează integral una din cele 2 accepţiuni ale termenului globalism ca semnificând perceperea unor probleme ca poluarea, terorismul, migraţia, traficul şi consumul de droguri, ca fiind de manisfestare şi preocupare globală. Într-o a doua perspectică, termenul globalism semnifică abolirea distincţiei dintre interesul naţional şi chestiunile regionale din restul sistemului.

2. Globalizarea economică (globalizare financiară) se referă la: acceptarea la nivel global a unui set de reguli, practici şi mecanisme economice, internaţionalizarea producţiei, reconfigurarea diviziunii internaţionale a muncii, relansarea frontierelor tarifare şi creşterea progresivă a controlului actorilor nonstatali asupra intrumentelor economice şi a politicilor monetare şi fiscale.