Globalizarea

CAP.1 CE ÎNSEAMNĂ GLOBALIZAREA

1.1 Concepte şi definiţii

Termenul “globalizare” a apărut la sfârşitul anilor ’60 şi a fost lansat de un specialist canadian în teoria mijloacelor de comunicare în masă, prof. Marshall McLuhan, şi specialistul american în “problemele comunismului”, Zbigniew Brzezinski. McLuhan a extrapolat lecţiile războiului din Vietnam şi a lansat expresia “sat global” susţinând că “transparenţa şi mult mai completa posibilitate de informare pe care le asigură media şi în special televiziunea, vor conduce pe de o parte ţările încă neindustrializate către progres deoarece factorul tehnologic va influenţa decisiv reorganizarea puterii politice în lume, iar pe de altă parte la îngreunarea declanşării unui război”.Consacratul termen de globalizare nu se bucură încă de o definire exactă. Pentru unii înseamnă o lume mai bună şi fără bariere, în timp ce pentru alţii fenomenul reprezintă o ameninţare.

Este larg acceptată părerea conform căreia, în funcţie de momentul declanşării, ar exista trei posibilităţi de abordare:

-se poate vorbi de globalizare de la începuturile istoriei – este o exagerare deşi există unele argumente cum ar fi apariţia primelor imperii, răspândirea creştinismului etc. Sfera de cuprindere a globalizării cuprinde 3 domenii ale vieţii sociale- economic, politic şi cultural – ca urmare, nu exista pe primele trepte de dezvoltare istorică a omenirii;

-este un fenomen contemporan, caracteristic modernizării şi dezvoltării capitalismului, care s-a accelerat în ultimele decenii;

-este un fenomen recent, asociat cu alte evenimente denumite postindustrializare, postindustrialism sau “reorganizarea capitalismului pe alte baze”

Toate încercările de definire a globalizării se pun de acord cu faptul că fenomenul interesează întreaga lume, cele mai multe accentuează ca avem de-a face cu un proces dinamic şi de lunga durată, însă diferenţele se regăsesc în ceea ce priveşte notele conceptului. Exista multiple definitii ale globalizarii, motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societaţi. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

“Globalizarea nu vizează, pur şi simplu, procesul obiectiv de creştere a intercomunităţii. Ea vizează conştientul şi subiectivitatea individului, adică scopul şi intensitatea conştientizării lumii ca spaţiu unic. Globalizarea este ceea ce cei din Lumea a Treia au numit, timp de secole, colonizare. Globalizarea se referă la procesul prin care relaţiile sociale devin relativ lipsite de factorii distanţă şi graniţe, în aşa fel încât viaţa umană se desfăşoară din ce în ce mai mult în largul unei lumi văzute ca loc unic” .

“Globalizarea se referă la multiplicarea legăturilor şi interconexiunilor dintre statele şi societăţile care fac parte în prezent din sistemul mondial. Ea descrie procesul prin care evenimentele, deciziile şi activităţile desfăşurate într-o parte a lumii au consecinţe semnificative pentru indivizi şi comunităţi situate la mari distanţe una de alta. Globalizarea are două trăsături distincte: sfera de acţiune (întinderea) şi intensitatea (sau adâncimea). Pe de o parte, ea defineşte un set de procese care cuprind aproape tot globul, sau operează pretutindeni în lume, fapt ce împrumută acestui concept o conotaţie spaţială. Pe de altă parte, ea presupune intensificarea nivelurilor de interacţiune, interconectare sau interdependenţă între statele şi societăţile care alcătuiesc comunitatea mondială. Prin urmare, alături de extindere a legăturilor, are loc şi o adâncire a proceselor globale” .

”Globalizarea este o temă extrem de provocatoare, o temă grea, ce determină reacţii dintre cele mai diverse, puternice şi neobişnuite. Ea nu este un joc cu sumă nulă, ci cunoaşte câştigători şi perdanţi, ca în cazul oricărui proces, chiar de mai mică anvergură” .

”Globalizarea poate fi cel mai bine înţeleasă ca un fenomen spaţial, având două extreme: la un capăt comunităţile locale cu problemele lor specifice, iar la celălalt societatea globală spre care tindem, dar nu ştim deocamdată dacă se va realiza vreodată” .

Globalizarea este, cu siguranţă, unul dintre termenii cu cea mai mare circulaţie în ziua de azi, regăsindu-se obligatoriu în vocabularul oricărei persoane şi revenind în mod constant în aproape orice discuţie serioasă. Se regăseşte în aceeaşi măsură în discursul popular, în cel politic, în discursul mass-media şi în acela specializat, al ştiinţelor sociale. Mondializare, globalizare, regionalizare sunt termeni ce constitue o egalitate a lumii contemporane. În opinia specialiştilor, conceptele enumerate beneficiază de abordări diferite. Dacă uneori globalizarea şi mondializarea sunt termeni abordaţi ca sinonimi, alteori analiştii consideră globalizarea o etapă în atingerea mondializării.Analiştii francezi sunt adepţii conceptului de mondializare iar cei anglo-americani preferă conceptul de globalizare pentru a caracteriza acelaşi fenomen. Analiştii francezi definesc mondializarea prin expansiunea şi accelerarea fluxurilor de mărfuri, informaţii, servicii, valori, ca şi prin deplasarea rapidă a maselor (turism, emigrare a forţei de muncă, definitivă sau temporală). Publicaţia franceză „Problemes Economiques”, un nume de referinţă în domeniul economic, defineşte mondializarea ca fiind un proces ce presupune trei etape: internaţionalizare, transnaţionalizare şi globalizarea.