Informațiile contabilității manageriale și managementul riscului

Introducere

In ultimele decenii, literatura in domeniul contabilitatii manageriale a dezvaluit multe tipuri, stiluri si practici de control in functie de specificul contextului si in mare masura dependente de tipul organizatiei. Pana nu demult, aceasta a fost in principal concentrata pe identificarea, masurarea si gestiunea principalelor componente financiare si operationale care aduc valoare pentru actionari.

Conform CIMA (Chartered Institute of Management Accountants), contabilitatea manageriala este „procesul de identificare, masurare, acumulare, analiza, pregatire, interpretare si comunicare a informatiilor folosite de catre management (conducere) pentru a planifica, evalua si controla in cadrul unei entitati si pentru a asigura utilizarea adecvata si responsabilitatea pentru resursele sale. Contabilitatea manageriala asigura, de asemenea, intocmirea rapoartelor financiare pentru grupurile nonmanagement, cum ar fi actionari, creditori, agentiile de reglementare si autoritațile fiscale".

Contabilitatea manageriala sau contabilitatea de gestiune este interesata de „provizii” si utilizarea de informatii contabile pentru manageri in interiorul organizatiei si pentru a le furniza o baza pentru a lua decizii in cunostinta de cauza in afaceri care le va permite sa fie mai bine echipati din perspectiva functiilor de control si management.

O decizie cu o solutie satisfacatoare presupune si o informare adecvata.

1. Informatiile contabilitatii manageriale

Controlul de gestiune, ca instrument de reglare a comportamentelor intr-o organizatie, este strans legat de notiunea de informatie. In ansamblul fluxului informational, controlul de gestiune are rolul de a colecta informatiile pentru a le face utile in procesul decizional, iar scopul final al acestui proces il reprezinta luarea unor decizii optime.

De aceea, pentru a fi utila in actul decizional, informatia furnizata de controlul de gestiune trebuie sa aibe urmatoarele caracteristici:

-sa fie fiabila, adica sa dea o reprezentare cat mai buna a realitatii;

-sa fie actuala, adica furnizata in timp util;

-sa fie completa, adica sa indice toate elementele care sa permita luarea deciziei; caracteristica de informatie completa vizeaza totusi un proces de triere si ordonare a informatiilor, astfel incat acestea sa fie utile in actul decizional;

-sa fie pertinenta, adica sa fie adaptata problemei vizate;

-sa fie accesibila pentru decidenti.

Producerea de informatii de catre controlul de gestiune destinate deciziilor manageriale trebuie sa fie conditionata de raportul intre costul informatiei si valoarea acestei informatii pentru gestionari (valoare care trebuie sa fie superioara costului, insa uneori este dificil de masurat).

Pentru a identifica informatia contabila utila este necesara intelegerea procesului de luare a deciziilor a utilizatorilor de informatie contabila.

Utilitatea informatiei se determina prin modul cum aceasta serveste activitatii de conducere in elaborarea deciziilor care stau la baza desfasurari proceselor si fenomenelor economice din cadrul firmei.

Principalele criterii in functie de care putem clasifica informatiile contabilitatii de gestiune sunt:

1) In raport cu gradul lor de prelucrare, informatiile contabilitati de gestiune se grupeaza in:

-informatii primare, care se regasesc in documente fara nici un fel de prelucrare. De exemplu, informatii referitoare la consumul de materii prime sau informatii legate de timpii de functionare a utilajelor;

-informatii intermediare, care sunt rezultate prin calcule si centralizari ale informatiile primare si au mai multe surse de provinienta, regasindu-se, de exemplu, sub forma marimelor absolute, medii sau relative;

-informatii finale, care reprezinta informatii cu caracter complex de analiza si sinteza, fiind necesare elaborarii de decizii si prognoze asupra activitatii viitoare. Determinarea informatiilor finale se bazeaza atat pe informatiile primare, cat si pe cele derivate. Informatiile finale sunt utilizate la aprecierea de ansamblu a activitatii sau a diferitelor componente, la aprecierea eficientei economice dar si pentru gasirea cailor de crestere a acesteia.