Inginerii Contabile Referitoare la Stocuri - Metode de Evaluare a Stocurilor

Ingineria contabilă este o denumire mai puţin întâlnită în literatura de specialitate, fiind intitulată de regulă, contabilitate creativă şi constituind subiectul unei literaturi bogate în ultimii 20 de ani.

În decursul timpului, contabilitatea a fost tratată şi ca o artă: „arta de a falsifica/truca un bilanţ”; „arta de a-şi calcula beneficiile”; „arta de a prezenta un bilanţ”; „arta de a pune bani deoparte sau provizioanele”; şi de ce nu o ”arta plastică”.

Recurgerea la noţiunea de “inginerie contabilă” o argumentăm prin faptul că aceasta poate fi asimilată cu activitatea de creaţie, de proiectare, de cercetare, de conducere a “procesului tehnologic” de către profesioniştii contabili, din care rezultă “imaginea fovorabilă”, dorită a companiei.

Inginerie contabilă creează iluzia unei situaţii mai favorabile a poziţiei financiare şi a performanţelor companiei. La acest nivel, ingineria contabilă a condus la un număr de scandaluri contabile şi la propuneri de “reforme contabile” focalizate de obicei pe ultima analiză a capitalului şi a factorilor de producţie, care reflectă în mod real, modul în care se adaugă valoarea.

Ingineria contabilă sau contabilitatea creativă, se referă la practicile de contabilitate care derivă din practicile de contabilitate standard. Ele se caracterizează prin complicaţii excesive şi o creativitate similară scrierii unui roman, având ca scop prezentarea favorabilă a poziţiei financiare şi performanţelor companiei.

Contabilitatea creativă este procesul prin care profesioniştii contabili îşi folosesc cunoştinţele în scopul manipulării cifrelor contabile, profitând de posibilitatea interpretării actelor normative şi de existenţa numeroaselor opţiuni în rezolvarea diferitelor probleme contabile. Contabilitatea creativa presupune utilizarea imaginatiei profesionistilor contabili pentru a traduce acele inovatii juridice, economice si financiare pentru care nu exista in momentul aparitiei lor, solutii contabile normalizate; si in al doi-lea rand, montajele care decurg din aceasta inginerie financiara sunt initiate in functie de incidenta lor asupra bilantului si rezultatelor intreprinderii.

Numeroşi autori au abordat problematica ingineriei contabile în maniere diferite, pe care le prezentăm în continuare:

- este “o tehnică de prezentare a conturilor anuale care permite prezentarea celei mai favorabile imagini a rezultatelor şi a bilanţului. Este de asemenea, o tehnică de comunicare care vizează să valorizeze prin situaţiile financiare imaginea potrivită a unei societăţi pentru investitori” (Trotman, 1993) ;

- împodobirea conturilor este rezultatul alegerii de către manager a anumitor principii sau metode de prezentare în scopul înşelării utilizatorului. Conturile astfel manipulate se conformează literei legilor şi normelor, dar nu neapărat şi spiritului lor (Breton şi Taffler, 1995);

- regrupează practicile de informare contabilă, aflate adesea la limita legalităţii, puse în aplicare de anumite întreprinderi, care, nesocotind reglemetarea şi normalizarea, caută să înfrumuseţeze imaginea pe care contabilitatea o dă poziţiei şi performanţelor economice şi financiare (Colasse B., 1995);

- este un instrument de ameliorare a conturilor, un suport şi o consecinţă a ingineriei financiare şi fiscale (Rayband-Turillo şi Teller, 1997);

- [ ] nu vine în întâmpinarea legii. Ea acţionează deseori în spiritul legilor şi

normelor contabile, însă este clar că ea contravine spiritului lor Este vorba în

primul rănd, de maniera utilizării regulilor, de descoperirea flexibilităţii acestor

reguli, dar şi de neputinţa acestora de a arăta care ar fi fost situaţiile financiare în

cazul respectării lor de o manieră strictă (Jameson, 1998);

- [ ] este un ansamblu de procedee care vizează fie modificarea nivelului

rezultatului în scopul maximizării sau minimizării sale, fie prezentarea situaţiilor

financiare fară ca acestea două să se excludă reciproc (Stolowy, 1999)

Ingineria contabilă a preocupat şi profesioniştii contabili. Ei sunt de părere că în procesul de prezentare a rezultatelor generate de tranzacţiile şi evenimentele economice, apar judecăţi diferite, care facilitează manipularea poziţiei financiare şi a performanţelor întreprinderii, fără a încălca legea şi normele contabile: ”[ ] respectă litera, dar, evident nu şi spiritul acestora [ ]”.

O viziune asupra ingineriei contabile, dar şi cea mai complexă este expusă de Naser, considerând-o”:

1. procesul prin care, dată fiind existenţa unor breşe în reguli, se manipulează cifrele contabile şi, profitând de flexibilitate, se aleg acele practici de măsurare şi informare ce permit transformarea documentelor de sinteză din ceea ce el ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc;

2. procesul prin care tranzacţiile sunt structurate de asemenea manieră încăt să permită «producerea» rezultatului contabil dorit”.

Principalele premise ale creativităţii contabile pot fi:

- Posibilitatea, oferită de normele contabile, de a alege între diferite metode contabile. De exemplu, în unele ţări, întreprinderile pot alege între înscrierea integrală a cheltuielilor de dezvoltare în contul de profit şi pierdere şi amortizarea lor pe perioada proiectului.

- O serie de elemente necesită estimări sau previziuni. De exemplu, durata de utilizare a unui activ corporal, în vederea calculului amortizării, reprezintă o estimare realizată de către întreprindere. Ca urmare, contabilul “creativ” beneficiază de oportunitatea de a fi mai “optimist” sau mai “pesimist” în estimare. Alteori, în estimare se apelează la un expert intern. În astfel de cazuri, contabilul poate manipula valoarea apelând la un expert cunoscut pentru evaluări optimiste sau pesimiste.

- Se pot utiliza tranzacţii artificiale pentru a manipula valorile din bilanţ sau pentru a netezi rezultatul. De exemplu, se procedează la vânzarea unui activ şi concomitent preluarea lui în regim de închiriere pentru durata de viaţă rămasă (lease-back). Preţul de vânzare poate fi mai mare sau mai mic decât valoarea actuală a activului deoarece diferenţa se poate compensa prin chirii mai mari sau mai mici decât preţul pieţei.

- Momentul realizării unor tranzacţii este ales cu grijă pentru a da o anumită imagine în conturi. De exemplu, societatea deţine un imobil achiziţionat cu 1.000 u.m., a cărui valoare de piaţă este 3.000 u.m. Conducerea întreprinderii va lua decizia de a vinde imobilul în anul în care intenţionează să majoreze rezultatul.

Cine recurge la ingineriile contabile?

Răspunsul se regăseşte în abordările prezentate anterior: managerii. Ei sunt cei care pot să manipuleze rezultatul şi în consecinţă să manipuleze performanţa.

Studiile efectuate în Statele Unite ale Americii (de Advertising Age, Business Week, PR Week) privind comunicarea financiară a marilor companii americane au evidenţiat că “patronul « face » imaginea întreprinderii şi a produsului ( ). Personalitatea managementului joacă un rol din ce în ce mai important pe o piaţă din ce în ce mai volatilă:în doi ani, numărul celor care au decis sa investească în funcţie de încredrerea lor în manageri, a crescut de la 77 la 88% ( ). Factorul dominant este credibilitatea managementului şi capacitatea sa de a pune în aplicare strategia anunţată”.