Managementul relațiilor valutare

Riscul valutar in ansamblul riscurilor financiar-bancare in perioada actuala, marcata de complexitatea si diversificarea tot mai accentuata a tipurilor de tranzactii care se deruleaza pe piata valutara, problematica riscului cursului de schimb a cunoscut o dezvoltare fara precedent.

In literatura de specialitate exista diverse definitii ale riscului valutar, toate insa gravitand in jurul a trei piloni: averea actionarilor, activele firmei si pozitia financiara a firmei, ceea ce pune in evidenta faptul ca teoreticienii au acordat o atentie deosebita riscului valutar ca element specific mediului extern al corporatiei moderne, si mai putin riscului valutar ca risc specific sistemului bancar.

Riscul valutar sau riscul de schimb este parte componenta a riscului de piata si exprima posibilitatea ca fluctuatia cursului de schimb sa afecteze negativ profitul bancar.

Acest tip de risc nu trebuie tratat distinct, intre riscurile financiare existand o stransa interactiune, ele reflectand de fapt aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen economic– riscul de sistem.

Astfel, riscul valutar exprima probabilitatea ca variatia cursului valutar de piata sa influenteze negativ marja dobanzii bancare, cauza acestui risc fiind operaţiunile bancare in valuta – pasivele si activele externe. Intrucat aceste elemente constituie posturi bilantiere ale bilantului bancar consolidat exprimate in moneda nationala la cursul zilei, variatia cursului de schimb poate determina pierderi sau castiguri semnificative, obtinute

relativ fara eforturi din partea bancii si care nu depind direct de calitatea managementului sau.

Expunerea la riscul valutar poate fi abordata din trei perspective:

1. Expunerea tranzactionala rezulta din evidentele contabile si consta in

utilizarea mai multor valori ale cursului de schimb pentru a evalua aceleasi

active. Expunerea are o anumita semnificatie numai pe termen scurt, putand fi minimizată prin operatiuni de hedging.

2. Expunerea economica cuantifica influenta fluctuatiilor cursului de schimb asupra valorii bancii, a firmelor si chiar a statului.

3. Expunerea de translatie sau de conversie apare in cazul bancilor care

deruleaza tranzactii internationale. Concret, bancile sunt expuse mult mai

multor riscuri legate de latura internationala a activitatii valutare derulate.

Astfel, pot fi identificate urmatoarele riscuri asociate expunerilor traditionale la riscul valutar:

• riscul de (ne) decontare este determinat de locatiile diferite in timp si

spatiu ale partilor implicate in decontare care pot genera pierderi reduse

sau considerabile, in raport cu evolutia cursului de schimb;

• riscul fata de partener deriva din incapacitatea partenerului de contract de a efectua plata. De multe ori acest risc se identifica cu riscul de tara;

• riscul contabil este generat de procesul de conversie a rapoartelor financiare ale sucursalelor situate in strainatate in scopul intocmirii situatiilor consolidate. In functie de modificarile cursului de schimb, transformarea valorii posturilor bilantiere si a celor extrabilantiere pot avea drept consecinta obtinerea de castiguri sau pierderi de natura valutara.