Mecanisme de decizie în Uniunea Europeană

1.Desfășurarea procesului decizional în cadrul Uniunii Europene

Uniunea Europeană reprezintă organizația supremă pe plan internațional,ce constituie un cadru politic original,deoarece nu are scopul de a elimina mecanismele de decizie naționale și ne indică totodată faptul că țările membre acceptă diminuarea suveranității lor prin cedarea unei părți către instituțiile UE.Politicile comune ,elaborate și adoptate fac referire și la principiul coeziunii și solidarității,care a stat la baza înființării Uniunii Europene.Țările membre UE au fost cele care au luat hotarârea de a constitui instituții de preocupări comune, adoptate într-un mediu democratic cu convingerea că se pot realiza rezultate poate mai bune pe plan european,decât pe plan național,astfel fiecare dintre statele membre acceptând de bună voie micșorarea suveranității.

Ca urmare a crizei economico-financiare care se instalase în spațiul european în anul 2008,au fost evidențiate anumite lipsuri ce țin de instituțiile care stau la baza desfășurării procesului de luare a deciziilor.Prin urmare a avut loc o mobilizare în privința înființării de noi instrumente care să permită înfăptuirea unor necesități privind măsuri de protecție financiară și asistență țărilor afectate.Odată cu înființarea acestor organisme au fost stabilizate și implementate normele financiare și cele bugetare pentru a face față mai bine,atunci când intervin schimbări majore negative pe plan național.

După ce a trecut perioada crizei s-a trecut la acțiune în domeniul cercetării și realizării a ceea ce înseamnă uniune economică și uniune monetară,atribuindu-se un rol mult mai important prblemelor de ordin social și fiind stabilite orientări transparente cu privință la zona e uro.

A luat ființă Serviciul de sprijin pentru reformele structurale,prin care era stimulată asistența tehnică a acelor state din componența UE.Prin înființarea consiliilor de nivel național cu privire la productivitate și a Consiliului bugetar european,a fost vizibil îmbunătățită guvernarea economiei. Atunci când a fost înființată Comunitatea Europeană, aceasta avea în gestiunea sa politicile comune a tuturor statelor membre.Politicile presupuneau existența unei piețe comune,care să liberalizeze circulația persoanelor,mărfurilor,capitalurilor și serviciilor.

Astfel aceste uniuni stau și astăzi la baza Uniunii Europene,în funcție de acestea se iau măsuri decizionale la nivelul UE,urmărindu-se diverse aspecte importante în derularea armonioasă pe plan european de activități comune ale țărilor membre. Fiecare uniune are la bază intrumente de politică specifică,prin urmare mecanisme decizionale diferite,care adoptă și pun în aplicare un cadru reglementativ în funcție de obiectivele stabilite anterior.Prin urmare putem diferenția Uniunea Financiară de Uniunea Economică și Fiscală,în contextul deciziilor luate de mecanismele decizionale care stau la baza acestora în decursul mai multor ani.

Fig. 1: Aprofundarea uniunii economice și monetare 2018,2019

Fig.2 : Aprofundarea uniunii economice și monetare 2019-2025

Sursă: Comisia Europeană, https://eur-lex.europa.eu/

Astăzi Uniunea economică și monetară se prezintă astfel:

Sursă: Comisia Europeană, https://eur-lex.europa.eu/

Odată cu trecerea anilor statele membre au realizat că trebuie incluse noi domenii pentru a se asigura o armonizare a politicilor comune.Astfel astăzi politicile UE sunt grupate conform subiectului,reprezentat de UE și /sau țară membră,care este în măsură să efectueze reglementări:

- Politicile comune,sunt cele care ușurează politicile naționale membrilor UE (politicile din domeniul :agriculturii,transporturilor,pescuitului,comerțului etc.)

- Politicile comunitare ce vizează susținerea și completarea politicilor naționale (cum ar fi politicile de ordin social,fiscal,energetic,industrial,regional etc.)

- Politicile ce urmăresc cooperarea interguvernamentală-de ultimă generație(politica din domeniul afacerilor interne,justiției,de securitate comună și externă)

Mai regăsim și politici ce se referă la solidaritate,bazându-se pe dezvoltarea favorabilă a factorilor de producție și efectuarea concurenței în condiții egale (politica socială și de dezvoltare regională). Și mai putem evidenția și politici de acțiuni comune (politica: sănătății,mediului înconjurător,de cercetare și dezvoltare,educațională).

Procesul decizional la nivelul UE se desfășoară și ca urmare a adoptării unor politici de construire piețelor.Aici regăsim politici propriu-zise de construire a pieței ce dezvoltă piața și încurajează reformele reglementative.Acestea încurajează competiția și privatizarea, retragerea statelor din sectoarele unde sunt deja producători naționali protejați prin subvenții,etc.Aici se încadrează politicile reglementative ,ce nu presupun redistribuirea resurselor bugetului UE.Deciziile care se iau la nivelul acestor politici se realizează prin metoda legislativă ordinară,neexistând proceduri speciale legislative care ar putea influența mai mult pe unele state membre,în defavoarea altora(majorități speciale,drepturi veto și conceptul de unanimitate).În acest context de politici urmărite rolul Uniunii europene depășește politica națională a membrilor UE.Coordonarea politicilor este realizată de un grup restrâns,exclusiv care este specializat în domeniul său,astfel industria energetică ar fi imposibil de condus de cei care fac parte din industria farmaceutică sau de cei din domeniul politicii monetare,și invers.