Structuri Instituționale și Procesul Decizional în Cadrul Uniunii Europene

U.E. este un subiect atipic de drept international public pentru ca:

Îi lipseste un precedent istoric.

Desi este un proces progresiv si ireversibil nu are înca o identitate clar precizata.

Provoaca statutele organizatiilor economice si politice internationale.

Întretine raporturi diplomatice de un tip particular cu majoritatea statelor lumii.

Participa la activitatile unor organisme internationale negociind si încheind tratate.

Nu are structuri politice standard si nici un pact constitutional autentic functionând pe baza unor tratate interguvernamentale.

Nu exercita într-o maniera electorala anumite abilitati.

Nu are un guvern în adevaratul sens al cuvântului.

Abordarea comunitara

În memoriile sale publicate în 1976 Jean Monnet spunea: “ dupa o perioada de tatonari, integrarea va deveni un dialog permanent între un organism european responsabil cu propunerea de solutii la problemele comune si guvernele nationale care exprima puncte de vedere specifice.....Aceasta metoda este în totalitate noua. Ea presupune existenta unui guvern central. Dar ea se bazeaza pe decizii comunitare la nivelul Consiliului Ministerial, îndeosebi pentru ca, propunerea de solutii la dificultatile comune de catre un organism european independent, permite renuntarea treptata la obligativitatea deciziilor adoptate prin unanimitate.

Parlamentul si Curtea Europeana de Justittie accentueaza caracterul comunitar al acestui ansamblu. Aceasta metoda este veritabilul federalizator al Europei”

Confruntati cu dilemele institutionale juristii au croit un lant decizional conform caruia Comisia propune si pune în aplicare legislatia comunitara;

Consiliul împreuna cu Parlamentul sau dupa consultarea acestuia adopta deciziile;

Curtea de Justitie verifica compatitbilitatea reglementarilor cu textele tratatelor si solutioneaza eventualele litigii.

Acte specifice ale dinamicii procesului decizional

Multa vreme Comisia a concentrat nivelul posibil de supranationalitate la nivelul sistemului, Parlamentul a avut mai degraba rol consultativ, iar Consiliul a fost organismul expresie a dimensiunii interguvernamentale având rolul decisiv;

Vizând domeniul economic si politicile structurale, organismele comune nu s-au confruntat cu problemele

specifice unui stat federal;

Chiar de la lansarea sa, Comunitatea s-a dovedit expresia solidaritatii de facto ;

Tratatul de la Maastricht a fost primul soc important în ecuatia decizional-institutionala dezechilibrând sistemul clasic;

Tratatul de la Amsterdam nu a reprezentat prilejul scontat al regândirii structurilor institutionale si a mecanismelor decizionale,

Nici tratatul de la Nisa nu a creat premisele pentru o reforma de fond si nu a dat raspuns la multe probleme specifice.

Noua arhitectura institutionala trebuie sa promoveze urmatoarele deziderate

Rezolvarea disfunctionalitatilor constatate la nivelul institutiilor comunitare;

Redefinirea si modernizarea unor politici sectoriale comune sau chiar renuntarea la unele dintre ele;

Adaptarea la exigentele extinderii, la provocarile globalizarii si la presiunile spatiului si timpului;

Atenuarea deficitului democratic al gruparii Consiliul European

Este cel mai înalt for decizional al U.E.

A fost institutionalizat prin Actul unic;

Se compune din sefii de stat si de guvern ai tarilor membre si din presedintele Comisiei;

Functia sa principala este de a conferi impulsul politic necesar adoptarii deciziilor;

Aspectele majore aflate, în decursul timpului, pe agenda sa de lucru au fost:

- Alegerea prin vot a Parlamentului;

- Lansarea S.M.E. Si apoi a U.E.M.

- Reforma principalelor politici sectoriale;

- Extinderea gruparii;

- Problematica ambientala;