Metode și Tehnici Aplicate în Cadrul Procesului Decizional

Tehnicile de luare a deciziilor s-au dezvoltat, în general, ca urmare a necesitatii obtinerii unor decizii bune. Fiecare manager are la dispozitie un set de unelte (tehnici/metode) care îl asista în procesul de luare a deciziilor. Fiecare organizatie, fie ca este guvernamentala sau privata, non-profit sau platitoare de impozit pe profit si-a dezvoltat un tip de proces decizional pe baza carui functioneaza si de care, în final ajunge sa depinda. Din acest motiv adoptarea unei tehnici/metode noi este, de cele mai multe ori, o schimbare dificila pentru manageri care ajung sa apeleze la aceasta optiune doar în cazuri extreme, în care utilizarea vechilor metode a condus la o eroare de decizie cu consecinte grave asupra organizatiei.

Decizia economică reprezintă linia de acţiune aleasă în mod conştient, în procesul de conducere a întreprinderii, dintr-un număr oarecare de posibilităţi, în scopul atingerii unor obiective în condiţii de eficienţă maximă.

Decizia, în general, este luată de o singură persoană, dar necesită o activitate de pregătire şi elaborare la care participă un număr mare de compartimente şi de persoane.

1.1 Cerinţele şi criteriile de clasificare a deciziilor

Decizia trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

a) să fie fundamentată ştiinţific, ceea ce implică:

- să se folosească metode de cunoaştere şi abordare realiste şi ştiinţifice;

- să ia în considerare acţiunea legilor economice;

- folosirea corespunzătoare a unor tehnici de prelucrare a datelor şi de formulare a deciziei;

- instaurarea rutinei, practicismului, subiectivismului şi improvizaţiei în adoptarea deciziei;

b) să fie adoptată de compartimentul său de persoane care au împuterni-cirea legală;

c) să fie formulată clar şi concis pentru a fi recepţionată clar;

d) să fie adoptată la timp şi aplicată la momentul oportun;

e) să se coreleze cu deciziile luate anterior sau care se prevăd a fi adoptate.

- Clasificarea deciziilor se face în funcţie de mai multe criterii:

I. După cunoaşterea mediului înconjurător:

- decizii cu univers cert (certitudine);

- decizii cu univers incert (incertitudine);

- decizii cu univers aleator (risc);

- decizii cu univers antagonist.

II. După orizontul de timp:

- decizii pe termen foarte scurt;

- decizii pe termen scurt;

- decizii pe termen mediu şi lung.

III. După durata efectelor:

- decizii cu durată foarte scurtă;

- decizii cu durată redusă;

- decizii cu durată durabilă.

IV. După modul de a lua decizia:

- decizie programabilă;

- decizie semiprogramabilă;

- decizie nonprogramată.

1.2 Etapele procesului decizional

Adoptarea deciziei reprezintă un proces complex format din mai multe etape. Aceste etape sunt următoarele:

1. Perceperea necesităţii şi oportunităţii de a decide:

- stabilirea problemei care trebuie rezolvată;

- determinarea obiectivelor care trebuie urmărite şi atinse;

- colectarea, selectarea şi prelucrarea primară a celor mai potrivite informaţii.

2. Formularea liniilor de acţiune posibile:

- stabilirea unui număr mare de alternative;

- folosirea unor metode adecvate pentru a depista cât mai multe variante posibile;

- cuantificarea cunoştinţelor economice şi sociale pentru fiecare variantă.

3. Evaluarea avantajelor fiecărei linii de acţiune:

- stabilirea criteriilor de apreciere şi ierarhizare a lor;

- folosirea unor metode şi tehnici adecvate fiecărui tip de decizie, pentru stabilirea avantajelor.

4. Alegerea căii de acţiune ce trebuie urmată se face în funcţie de criteriile cele mai potrivite şi pe baza evaluărilor făcute.

5. Aplicarea şi urmărirea rezultatelor deciziei.