Modele de Creștere Economică ale Țărilor din Europa Centrală și de Est

Creşterea economică – aspecte teoretice

1.1 Aterizare lină şi aterizare dură

Conceptele de aterizare lină şi aterizare dură au fost adaptate mediului economic după originile sale în fazele incipiente ale zborului, când erau folosite pentru a determina modul de aterizare a baloanelor cu aer cald prin reducerea treptată a flotabilităţii(nivelului de plutire) lor. Pentru a defini mai exact conceptele de aterizare lină şi aterizare dură, putem spune că o aterizare dură într-un mediu economic reprezintă o economie ce trece rapid de la o creştere accelerată (perioada de expansiune) la o creştere într-un ritm mult mai lent atunci când se apropie o recesiune, de regulă cauzată de încercările guvernului de a încetini inflaţia în sensul în care politica fiscală sau monetară este mai restrictivă decât ceea ce este potrivit pentru economie. Acest tip de aterizare se deosebeşte de aterizarea lină în care rata de creştere a unei economii încetineşte suficient pentru a controla inflaţia, dar rămâne destul de ridicată pentru a evita recesiunea.

1.2 Creşterea economică şi dezvoltarea economică

Creşterea economică este un proces complex care vizează sistemul economic în ansamblul şi dinamica lui şi care poate fi definit, prin efectele sale, ca un proces de creştere a rezultatelor activităţilor din economia naţională per total şi pe locuitor. Creşterea economică poate fi asociată ca semnificaţie, pe termen scurt, fazelor de prosperitate economică sau altfel spus, prin conţinutul ei, înseamnă o evoluţie pozitivă, ascendentă a economiei naţionale, fără a exclude oscilaţiile conjuncturale.

Creşterea economică este diferită de dezvoltarea economică. Dezvoltarea economică presupune procesul de creştere, dar nu orice creştere înseamnă şi dezvoltare. Ideea de bază ce defineşte dezvoltarea economică este cea de schimbare, de transformare a structurilor în economie; a comportamentului sistemului economic, a raportului dintre activităţile umane şi mediul înconjurător. Pentru a aprecia nivelul de dezvoltare economică trebuie luaţi în considerare anumiţi indicatori dintre care cei mai semnificativi sunt consideraţi a fi:

-produsul naţional brut pe locuitor şi dinamica lui

-populaţia ocupată şi structura pe sectoare a acesteia

-nivelul productivităţii muncii şi a capitalului, precum şi ritmurile lor de creştere

Creşterea economică durabilă este legată de dezvoltarea durabilă şi susţine pe termen lung stabilitatea economică şi progresul uman, presupunând creşterea dimensiunilor economiei dar şi schimbări de structură. Pe de altă parte, dezvoltarea economică durabilă asigură simultan maximizarea beneficiilor nete ale dezvoltării şi menţinerea în timp a serviciilor şi calităţii resurselor.

În decursul timpului, semnificaţia conceptului de creştere economică s-a dezvoltat încercând să surprindă situaţiile specifice manifestării acestui proces. Conceptul de creştere economică zero este folosit pentru a caracteriza situaţia în care rezultatele economice absolute şi populaţia totală sporesc în acelaşi ritm, încât nivelul rezultatelor pe locuitor rămâne constant. Creşterea economică pozitivă semnifică o creştere a produsului intern brut real cu un ritm mai mare decât acela al creşterii populaţiei, ceea ce înseamnă că sporeşte şi produsul intern brut pe locuitor, iar creşterea economică negativă semnifică o creştere a produsului intern brut real cu un ritm mai mic decât acela al creşterii populaţiei totale, ceea ce determină o scădere a produsului intern brut pe locuitor.

Măsurarea creşterii economice se realizează pe baza ratei creşterii economice (g)

g = ((PIBr1-PIBr0)/PIBr0)x100

unde PIBr1 reprezintă produsul intern brut real din anul curent şi PIBr0 produsul intern brut real din anul de bază.