Modelul economic unifactorial și multifactorial

SUPRAFATA: 301.340 km²

POPULATIA: 60.776.531 locuitori

DENSITATEA POPULATIEI: 201,7 loc/km²

EXPORT: Produse de inginerie, textile, imbracaminte, utilaje de productie, autovehicule, echipamente de transport, produse chimice, produse alimentare, bauturi..

IMPORT:Metale neferoase, produse chimice, echipamente de transport, produsele energetice, textile și imbracaminte.

MONEDA OFICIALA: euro (EUR)

PRODUSUL INTERN BRUT: 2150 miliarde $

FORMA DE STAT: republica

1.Organizare teritoriala si elemente de relief

Italia consta in principal dintr-o peninsula (porecla Stivale-cizma) care se extinde in Marea Mediterana, unde impreuna cu doua mari insule, Sicilia și Sardinia (Sardegna), creeaza diferite compartimente ale marilor: Marea Adriatica la nord-est, Marea Ionica la sud-est, Marea Tireniana la sud-vest și in final Marea Ligurica la nord-vest. Muntii Apenini (Monti Appennini) din centrul peninsulei, merg spre est, unindu-se cu Alpii, care apoi formeaza un arc, inchizând Italia in nord. Aici se afla și o laguna aluvionara mare, Laguna Pad-Venetia, strabatuta de Râul Pad și de multi afluenti ai sai, care curg dinspre Alpi, Apenini și Dolomiti. Alte râuri cunoscute sunt Tibrul (Tevere), Adige și Arno. Cel mai inalt vârf al Italiei este Mont Blanc (Monte Bianco) cu 4,807 m, dar Italia este mai ales asociata cu doi faimoși vulcani: acum adormitul Vezuviu (Vesuvio) in apropriere de Napoli și activul Etnain Sicilia. Teritorial Italia este impartita in: -Italia continentala(muntii Alpi si Campia Padului) -Italia peninsulara (muntii Apenini si campiile litorale) -Italia insulara - Sardinia, Sicilia, Elba si alte mici insule.

2.Elemente de demografie

Italia este in general o omogenitate lingvistica și religoasa, totuși, cultura sa, economia sa și politica sa sunt diverse. Italia are a cincea densitate a populatiei europene ca marime, atingând 196 de oameni pe km². Grupurile minoritare sunt mici, cele mai mari fiind cel vorbitor de limba germana in Tirolul de Sud (1991: 287.503 germani și 116.914 italieni) și cel de limba slovena lânga Trieste.

Alte grupuri minoritare cu limbi oficiale partiale sunt cele franceze in Valle d'Aosta; cele sarde in Sardinia; cele ladine in Dolomiti; și celefriuliene in regiunea Friuli-Venetia Giulia, toate patru limbi romanice. In plus exista alte câteva minoritati locale mici, ca și cele vorbitoare deLimba occitana in sudul vaii Piemontului; Limba catalana in orașele Alghero și Sardinia; Limba albaneza in anumite sate din Calabria și Sicilia; și de dialecte grecești vechi in satele din Calabria.

Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci - d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia.[1] Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor, Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii.[2] Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginație fără precedent în istorie. Este considerat unul din marii inovatori ai picturii și unul din cei mai mari pictori din istorie

Elemente de natura economica

Economia Italiei este a patra din Uniunea Europeană, după Germania, Marea Britanie și Franța. Cele mai dezvoltate ramuri sunt industria grea, serviciile și turismul. Membră a grupului G8, Italia reprezenta a șasea economie în 2004, după Statele Unite, Japonia, Germania, Regatul Unit al Marii Britanii și Franța. Italia are o economie industrială diversificată, cu un venit pe cap de locuitor apropiat unor țări ca Franța și Regatul Unit. Economia capitalistă rămâne divizată într-un nord industrial bine dezvoltat, dominat de companii private și un sud agricultural, cu o rată a șomajului de 20%.

Majoritatea materiilor prime necesare industriei și mai mult decât 75% din necesarul de energie este acoperit prin importuri. În deceniul trecut, Italia a urmărit o politică fiscală strânsă pentru a îndeplinii criteriile Uniuniilor economice și monetare, beneficiind de o rată a inflației scăzută care i-a permis alăturarea la Euro de la conceperea sa în 1999.