Perspectivele Serviciilor de Turism în România în Perioada 2004 - 2008

INTRODUCERE

În contextul dinamismului şi profunzimii dezvoltării sectoarelor vieţii economice şi sociale, turismul se manifestă drept componentă distinctă a economiei cu o participare semnificativă la progresul general şi ca promotor al globalizării şi factor al dezvoltării durabile. Astfel, acesta reprezintă un fenomen economico-social propriu civilizaţiei moderne aflat într-o relaţie de intercondiţionalitate cu viaţa societăţii, cristalizat în a II – a jumătate a secolului al XIX – lea.

Turismul are o importanţă deosebită la nivel economic şi social, deoarece are un impact puternic asupra prosperităţii generale reflectate prin intensificarea schimburilor internaţionale, lărgirea cooperării dintre state, sporirea producţiei, modernizarea reţelei de drumuri, specializarea forţei de muncă, cât şi prin conservarea mediului natural, practicarea unor meserii tradiţionale, păstrarea identităţii socio-culturale, respectiv îmbunătăţirea stilului de viaţă.

Din punct de vedere economic, turismul are un rol de stimulare a producţiei, reflectat în primul rând în valoarea PIB-ului, ceea ce înseamnă că dezvoltarea acestuia aduce un semnificativ spor de producţie. La nivelul economiei mondiale, serviciile de turism participă cu aproximativ 12% la realizarea produsului mondial brut şi cu circa 8% la ocuparea forţei de muncă, mobilizând aproape 11% din cheltuielile de consum ale populaţiei. La nivelul României, turismul este mai slab modernizat având un aport modest la crearea PIB-ului, în ultimii ani participând doar cu 3,5%

Acest serviciu nu este doar un creator de PIB, ci are şi o contribuţie importantă la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligenţă şi creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

De asemenea, turismul reprezintă şi un mijloc de diversificare a structurii economiei unei ţări, necesitatea de adaptare a activităţii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiştilor determinând apariţia unor activităţi specifice de agrement, transport pe cablu, artizanat, etc. În această manieră, serviciile sunt capabile să asigure si prosperitatea unor zone defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate, considerat chiar o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale.

O altă formă de manifestare a efectelor economice o reprezintă contribuţia la asigurarea unei circulaţii băneşti echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului intern şi internaţional. Un rol important în economie îi este atribuit şi de faptul că generează noi locuri de muncă, având o contribuţie majoră la atragerea excedentului de forţă de muncă din alte sectoare şi, implicit, la atenuarea şomajului.

Dacă privim activitatea turistică ca pe una de producţie, cu intrări şi ieşiri, se observă că aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale având un rol fundamental. În consecinţă, turismul exercită influenţă asupra mediului şi componentelor sale.

Pe lângă consecinţele economice, serviciile de turism au şi o profundă semnificaţie socio-umană. Acestea au funcţia de a fi reconfortante şi de a contribui la regenerarea capacităţii de muncă a populaţiei, atât prin formele de odihnă, cât şi prin formele de tratamente balneo-medicale.

Aşadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci şi la satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor, antrenând un vast potenţial natural, material şi uman cu implicaţii profunde asupra dinamicii economiei şi societăţii, fapt ce ne-a determinat să-l şi alegem drept element de referinţă în studiul realizat