Petrolul Neconvențional

Introducere

Suveran între combustibili, materie primă rîvnită şi răsfățată pentru sectoare de vîrf ale industriei moderne, omniprezent in viaţa de toate zilele a omului, important factor al prosperităţii popoarelor, “aurul negru” domină cu autoritate economia şi civilizaţia contemporană, dînd naştere unei adevărate „epoci a petrolului'.

Petrolul a fost descoperit cu mii de ani în urmă. Având densitatea mai redusă decât a apei sărate, s-a găsit în caverne și zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase de la suprafață. Conform lucrării enciclopedice engleze The science of petroleum prima ţară din lume care apare în statisticile mondiale de producţie a ţiţeiului este România cu o producţie de 257 de tone în anul 1857, realizată în localitatea Râfov, lângă Ploieşti. Doi ani mai târziu, în Statele Unite ale Americii (SUA) s-a descoperit petrol în oraşul Titusville din statul Pennsylvania. În deceniile următoare, s-au realizat descoperiri de zăcăminte de petrol în alte zone ale lumii: Rusia (1870); Indonezia (sfârşitul secolului XIX), Mexic (începutul secolului XX), Venezuela (1920).

Dintre diferitele teorii asupra formării petrolului , teoria originii organice este cea mai acceptată . Conform acestei teorii , petrolul s-a format din mâlul rezultat din resturi de plante și animale inferioare din apele mărilor (plancton) , care , prin depunere la mare adâncime în fundul apelor , în decurs de milioane de ani , a suferit procese de descompunere și transformare . Aceste procese s-au produs in absența de aer si sub influența căldurii terestre , a presiunii ridicate și , probabil , a unor bacterii anaerobe . Rol important se pare ca revine si mâlului mineral drept catalizator al unor procese chimice de transformare a grăsimilor.

La început, petrolul a fost folosit pentru iluminat, înlocuind uleiul obţinut din grăsime de balenă. După introducerea iluminatului electric, petrolul şi-a găsit o nouă menire, aceea de a da naştere mişcării, odată cu inventarea automobilului. Ulterior, utilizările petrolului s-au diversificat, pe măsura dezvoltării petrochimiei.

1.Rezerve de petrol la nivel global

1.1.Bogaţia în resurse petroliere a Americii

Potrivit Oil and Gas Journal, Ca¬na¬da, Venezuela, Mexicul si SUA sunt sta¬te¬le care detin cele mai mari rezerve de pe¬trol de pe continentul american. In ia¬nua¬rie 2007, Canada a ocupat locul 2 la nivel mondial, avand rezerve de 179,2 miliarde de barili de petrol concentrate in nordul tarii. Petrolul canadian este de calitate in¬fe¬riora, fiind extras in cea mai mare parte din depozite nisipoase si necesita costuri ri¬dicate de prelucrare. Industria petroliera din Canada este privatizata si se afla in pro¬prietatea unor operatori canadieni (Im¬pe¬rial Oil, EnCana) sau internationali (Ex-xonMobil, Sinopec, Compania Nationala Petroliera Chineza, Corporatia Nationala Pe¬troliera Coreeana). Canada este al cin¬ci¬lea producator mondial de petrol. Cea mai mare parte a productiei o exporta in SUA prin intermediul oleoductelor. Statul canadian are doi operatori principali de oleoducte (Embridge Pipelines si Kinder Mor¬gan) a caror infrastructura aprovi¬zio¬nea¬za atat piata interna, cat si pe cea a SUA. Desi, potrivit statisticilor, Canada este un exportator net de petrol, acest stat este si un importator de produse pe¬tro¬liere rafinate si neprelucrate. Potrivit Energy International Administration (EIA), aceasta situatie a aparut deoarece cos¬tu¬rile de tranzit ale petrolului canadian pen¬tru aprovizionarea zonelor centrale ale sta¬tului sunt mai mari decat costurile im¬por¬turilor de petrol din alte state. Astfel, Ca¬nada importa petrol nerafinat din Alge¬ria si Norvegia si produse petrolifere ra¬fi¬na¬te din SUA.

Venezuela detine cele mai mari re¬zer¬ve de petrol din America de Sud, avand aproximativ 80 de miliarde de barili. Ex¬ploa¬tarea resurselor petroliere venezue¬le¬ne se afla sub monopolul Petroleos de Ve¬nezuela SA, companie proprietate de stat. In 1990, puterea de la Caracas a per¬mis intrarea investitorilor pe piata petro¬lie¬ra nationala. Dar legislatia adoptata du¬pa venirea la putere, in 1999, a lui Hu¬go Chavez i-a indepartat pe investitorii ame¬ri¬cani, precum ConocoPhillips si Ex-xon¬Mo¬¬¬¬bil. Potrivit estimarilor facute de EIA, Venezuela a produs, in 2006, 2,8 mi¬lioa¬ne de barili de petrol pe zi, din care cea mai mare parte este destinata exportului ca¬tre SUA. Reteaua de transport a pro¬du¬selor petroliere venezuelene include oleo¬ducte care tranziteaza statul si petroliere destinate exportului. Venezuela nu este co¬nectata la nicio conducta internationala de transport al petrolului.

Statistica furnizata de Oil and Gas Jour¬nal, in 2006, a situat SUA pe locul 12 in lume in ceea ce priveste rezervele de petrol, cu 21,8 miliarde de barili. Po¬tri¬vit EIA, in 2007, SUA au avut o productie de 5,1 milioane de barili de petrol si un con¬sum de 20,7 milioane de barili de pe-trol. Cel mai mare camp petrolier al SUA se afla in sudul tarii, in statul Texas. SUA detin cele mai mari rafinarii din lume (Ex¬xonMobil si Cotigo) si exporta doar pro¬du¬se rafinate din petrol. Datele EIA indica o sca¬dere a productiei de petrol a SUA.

In decembrie 2006, Oil and Gas Jour¬nal a pozitionat Mexicul pe locul 15 in lume la rezervele de petrol, cu 12,4 miliar¬de de barili, concentrate in special in su¬dul tarii. Industria petroliera a Mexicului este controlata de Petroleos Mexicanos (Pe¬mex), o companie care se afla in pro¬prie¬tatea statului. SUA sunt cel mai mare im¬portator al petrolului mexican.