PHARE și România

1. Istoricul Phare

Programul PHARE este unul dintre cele trei instrumente de pre-aderare finanțat de către Uniunea Europeană pentru a asista țările candidate din Europa Centrală și de Est candidate la aderarea la Uniune.

Creat iniţial în 1989 pentru a asista Polonia şi Ungaria, programul PHARE acoperă la ora actuală zece ţări. El asistă cele opt state membre noi: Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia şi Slovenia, precum şi Bulgaria şi România într-o perioadă de restructurare economică şi schimbare politică masivă.

Până în 2000 ţările din Balcanii Vestici (Albania, fosta Republică Macedonă iugoslavă şi Bosnia-Herzegovina) erau, de asemenea, beneficiare PHARE. Însă, din 2001 programul CARDS (Community Assistance for Reconstruction, Development and Stability in the Balkans) a început să ofere asistenţă financiară acestor ţări.

In urma invitaţiei făcute de Consiliul de la Copenhaga în 1993 ţărilor din Europa Centrală şi de Est să aplice pentru aderarea la comunitate, sprijinul PHARE a fost reorientat în acest sens, incluzând o expansiune pronunţată pentru sprijinul investiţiei în infrastructură. Focarul total de pre-dezvoltare al PHARE a fost realizat în 1997, ca răspuns privind lansarea procesului prezent de expansiune al Consiliului de la Luxemburg. Fondurile Phare se concentrează complet asupra pre-ascensiunii priorităţilor subliniate în Hărţile şi Parteneriatele de Dezvoltare care formează priorităţile generale pe care ţările trebuie să le suplinească pentru a pregăti creşterile şi resursele disponibile pentru a le ajuta să facă astfel. Programul Naţional pentru Adoptarea Câştigului este orarul ţării candidate pentru pregătirea aderării. El estimează sincronizarea şi costurile paşilor necesari pentru pregătirea ţării pentru aderare, implicările de personal şi resursele financiare.

2. Obiective

1. Întărirea administraţiilor şi instituţiilor publice pentru funcţionarea eficientă întru Uniunea Europeană.

2. Promovarea convergenţei cu legislaţia vastei legislaţii a Uniunii Europene (acquis communautaire) şi reducerea nevoilor de perioade de tranziţie.

3. Promovarea coeziunii economice şi sociale.

Aceste orientări au fost îmbunătăţite mai departe în 1999 odată cu crearea SAPARD şi ISPA, care au preluat dezvoltarea rurală şi a agriculturii (SAPARD) şi proiectele de infrastructură în domeniile de mediu şi transporturi (ISPA) permiţând Phare să se concentreze asupra priorităţilor cheie care nu erau acoperite de aceste domenii.

Considerând că 8 din cele 10 ţări care eligibile anterior pentru programul Phare au devenit state membre ale Uniunii Europene în mai 2004 (România şi Bulgaria rămân ţări candidate), schimbări substanţiale sunt făcute la scopul programului Phare. 2003 a fost anul final stabilit pentru ţările nou aderate, dar contractarea de proiecte va continua până în 2005, iar plăţile bazate pe aceste contracte pot continua până în 2006. Însă, luând în calcul reducerea treptată a delegărilor în noile state membre şi înlocuirea lor de către reprezentanţe mai mici, din mai 2004 noii membri vor deţine responsabilitate completă asupra administrării programului Phare printr-un proces extins de decentralizare.

3. Sistemul financiar

Asistenta PHARE consta in general sub forma de fonduri nerambursabile. Ajutorul este acordat de catre Comunitate, fie independent sau sub forma de co+finantare cu statele membre, Banca Europeana de Investitii, terte tari sau alte organisme din tarile beneficiare.

4. Program

Desi initial bazata pe o programare anuala, PHARE se bazeaza acum pe un system de programare multi-anual. Ca parte a strategiei de preaderare, instrumentul de programare de bază este parteneriatul de aderare, care este întocmit pentru fiecare țară și stabilește prioritățile și obiectivele intermediare și resursele financiare necesare pentru a le atinge.Parteneriatele de aderare constituie baza pentru programarea programelor naționale Phare și a programelor de cooperare transfrontalieră.

PHARE poate include proiecte multinaționale în cazul în care există o justificare pentru o astfel de abordare, în scopul de a realiza economii de scară, pentru a promova cooperarea regională sau a se asigura că anumite acorduri de partajare sunt aplicate în domenii precum justiția și afacerile interne.