Piața Forței de Muncă

În calitatea sa de piaţă a celei mai importante resurse a economiei (forţa de muncă a omului) şi, respectiv, de factor de producţie, piaţa muncii deţine o poziţie-cheie în economia concurenţială.

Piaţa muncii reprezintă ansamblul actelor de vânzare-cumpărare a forţei de muncă ce au loc într-un spaţiu economic; ea relevă întâlnirea cererii cu oferta de muncă şi stabilirea pe această bază a condiţiilor de angajare, negocierea şi fixarea salariilor în funcţie de performanţele muncitorilor, realizarea mobilităţii salariilor şi forţei de muncă pe locuri de muncă, firme, zone etc.

Concepte necesare descrierii pieței muncii:

nevoia de muncă reprezintă volumul total de muncă necesar activităților dintr-o țarp pe o perioadă dată.

populația activă dinsponibilă este formată din persoanele apte de muncă și care au un loc de muncă sau sunt în căutarea unui loc de muncă.

populația ocupată cuprinde persoanele care desfășoară o activitate economică în scopul obținerii de venituri.

salariul de echilibru este acel nivel al salariului la care cererea este egală cu oferta sau aproximativ egală, ceea ce se poate scrie astfel: L_c= L_(o ) sau |L_c-L_o |≤ε, unde ε reprezintă o valoare neglijabilă;

piața muncii reprezintă spațiul de confruntare a cererii de muncă cu oferta de muncă.

Cererea de muncă:

reprezintă nevoia de muncă salariată existentă la un moment dat intr-o economie de piață, exprimată prin numărul de locuri de muncă existente;

poate fi analizată ca cerere individuală (la nivel de firmă) sau ca cerere agregată ( la nivelul economiei naționale);

este generată de cererea de bunuri pentru producerea cărora este utilizată munca;

este influențată de factori ca:

salariul – cu cât salariul este mai mic, cu atât firma își va permite un număr mai mare de angajați;

prețul bunurilor produse prin muncă – creșterea prețului bunurilor determină creșterea venitului marginal al muncii (valoarea producției suplimentare realizare în urma creșterii cu o unitate a cantității de muncă utilizare) și ca urmare disponibilitatea întreprinzătorului de a face angajări crește;

gradul de substituire a muncii cu alt factor de producție influențează negativ cererea de muncă;

este invariabilă pe termen scurt deoarece dezvoltarea activităților existente sau inițierea unora noi necesită timp.

S

"L" _"c"

L

Oferta de muncă:

este reprezentată de populația activă disponobilă;

poate fi analizată ca cerere individuală sau ca cerere agregată;

are următoarele particularități:

se formează în timp îndelugat;

are o mobilitate redusă;

este perisabilă;

nu se formează în exclusivitate pe principiile economiei de piață;

nu este omogenă;

pe termen lung, este influențată de factori ca:

nivelul salariului – dacă nivelul salariului crește, atunci crește oferta de muncă;

numărul și dinamica populației – oferta de muncă evoluează în același sens cu acest factor;

rata participării la activitatea economică;

durata timpului de lucru.