Piața forței de muncă - imperfecțiuni

Piaţa muncii cuprinde activităţile de angajare şi de ofertă a forţei de muncă în vederea realizării unei activităţi, precum şi procesul de determinare a retribuţiei celui care urmează să o îndeplinească. În plus, termenul se referă şi la modul în care evoluează salariile ori la mobilitatea lucrătorilor între diferite ocupaţii şi între diferiţi angajatori. Trebuie totuşi menţionat că utilizarea termenului de "piaţă" nu presupune că munca se comportă la fel ca orice altă marfă; în teoria economică, piaţa muncii trebuie privită ca "locul" unde se întâlnesc cererea şi oferta de muncă.

Factorul muncă – condiție generală a oricărei activități se asigură, ca și ceilalți factori de producție prin intermediul pieței. În fiecare țară, pe diferite grupuri de țări și la scara mondială funcționează piața muncii sau a forței de muncă.

Pe de altă parte, piața muncii este prezentată in teoria economică ca fiind un sistem de structuri si procese sociale în care, într-o prima accepțiune, sunt evaluate, intermediate iar apoi vândute și cumpărate servicii economice de natură tehnică, organizaționala, informaționala și, intr-o altă abordare, sunt evaluate și apoi închiriate servicii oferite de persoane individuale în calitate de forță de muncă sau mană de lucru.

În orice condiții de timp si spațiu, activitatea economica implica în mod obiectiv factorul muncă, menit sa valorizeze sistematic factorul muncă în interesul sau. Ca și ceilalți factori de producție, el se obține prin intrmediul pieței muncii, care de constituie într-un subsistem al economiei cu piața concurențială.

Piața internă a forței de muncă și cea internațională.

Evoluție, dezvoltare, segmentare și particularități.

Factorii care influenţează evoluţia şi dezvoltarea pieţei muncii în general se grupează în două categorii, după cum este vorba de piaţa internă şi piaţa internaţională a forţei de muncă. Astfel, piaţa internă a forţei de muncă este condiţionată, în principal, de următorii factori:

a) evoluţia produsului intern brut, respectiv a producţiei industriale, agricole şi a serviciilor;

b) evoluţia tranzacţiilor comerciale, a circulaţiei monetare şi a creditului;

c) restructurarea economiei naţionale şi a fiecărei ramuri în parte şi apariţia unor noi domenii de activitate sub impulsul progresului tehnico-ştiinţific;

d) variaţia productivităţii muncii la nivel de ramură sau sector, dar şi la nivel individual ş.a.

Piaţa internaţională a forţei de muncă evoluează sub influenţa următorilor factori:

a) gradul de dezvoltare economică a statelor şi implicit condiţiile de salarizare şi de trai diferite;

b) amploarea investiţiilor din fiecare ţară;

c) migraţia internaţională a capitalului financiar;

d) politica economică adoptată în diferite ţări, primitoare de forţă de muncă superior calificată (importul de inteligenţă) etc.

În condiţiile actuale, se manifestă o tendinţă de segmentare a pieţei muncii, în ţările dezvoltate economic, care se întemeiază pe adâncirea diviziunii muncii sociale, pe variaţiile cererii şi ofertei economice, pe nivelul de organizare sindicală a lucrătorilor etc. În acest sens, se disting următoarele două segmente de piaţă: - piaţa primară, care include angajările în întreprinderi de talie mare, care beneficiază de multe ori de poziţii de monopol sau oligopol, cu o productivitate ridicată, puternic sindicalizate, şi unde salariile sunt şi ele mari, iar condiţiile de muncă bune. - piaţa secundară, care se referă la forţa de muncă angajată în întreprinderi de talie mică, confruntate cu o puternică concurenţă, unde nu există sindicate şi în care salariile sunt mici sau instabile, iar locurile de muncă nesigure. În general, piaţa muncii funcţionează după principiile de bază ale pieţei - cererea, oferta, preţul, concurenţa etc., dar toate acestea se manifestă în funcţie de marfa - forţă de muncă, care prin trăsăturile sale, fiziologice, psihologice, sociale şi morale, imprimă anumite particularităţi pieţei muncii, precum:

a) pe piaţa muncii nu se negociază întregul potenţial de muncă al naţiunii, ci numai acela care este cerut de factorul de producţie - capital şi este oferit de cei care sunt dispuşi să folosească capacitatea lor de muncă. În legătură cu această particularitate în raport cu celelalte pieţe, trebuie precizart că, în condiţiile actuale, dreptul la muncă este un drept fundamental al omului într-o societate democratică. De aceea, piaţa muncii are un grad ridicat de rigiditate, dar şi de sensibilitate, condiţionând echilibrul economic şi pe cel social-politic;

b) în raport cu celelalte pieţe, piaţa muncii este mult mai organizată şi mai reglementată, întrucât tranzacţiile care au loc pe această piaţă nu sunt doar simple relaţii de vânzare-cumpărare între ofertanţi şi solicitanţi. Prin negocierile de pe piaţa muncii, posesorii de forţă de muncă urmează să-şi realizeze nu numai aspiraţiile profesionale, ci şi pe cele familiale şi sociale. De aceea, intervenţia statului pe această piaţă este mai puternică decât pe celelalte pieţe, fapt ce imprimă pieţei muncii un grad ridicat de imperfecţiune. Pe lângă concurenţă, salariu, productivitate marginală - ca instrumente naturale ale pieţei muncii, există şi numeroase reglementări economico-juridice, un cadru reglementat instituţionalizat, dinainte acceptat de către agenţii economici. Rolul statului pe această piaţă se manifestă nu numai ca legislator (legi cu privire la angajarea şi salarizarea lucrătorilor, legi cu privire la reglementarea conflictelor de muncă, legi referitoare la protecţia socială), dar şi ca mediator şi garant al interpretării legislaţiei muncii (iniţiază dialogul tripartit guvern-patronat-sindicate);

c) piaţa contemporană a muncii este una contractuală şi participativă, în care negocierea şi contractul de muncă au un rol important în determinarea cererii şi ofertei de muncă. De asemenea, raportul dintre cererea şi oferta de muncă se manifestă în mod specific pe această piaţă, permanent oferta fiind mai mare decât cererea, ceea ce determină existenţa şomajului.

d) piaţa muncii este o piaţa derivată, în sensul că cererea de muncă se formează în strânsă legătură cu cererea de bunuri şi servicii. Daca cererea de bunuri şi servicii este mare, nivelul producţiei trebuie să se adapteze în consecinţă, iar cererea de forţă de muncă va fi şi ea la un nivel ridicat.