Piața mondială a produselor din piele

Industria de prelucrare a pielii exista inca din cele mai indepartate timpuri, unii sustinand ca este a doua a cea mai veche profesie din lume. Revenind acum câteva milenii, când strămoşii noştri au realizat ca a sta pe piatra nu este cea mai confortabila optiune, ei au recurs la alte materiale pentru a crea locuri mai confortabile, precum si paturi mai calde şi o formă mai acceptabilă de îmbrăcăminte.

Pielea de animale a devenit materialul de alegere şi, la un moment sau altul, au descoperit că diversele tratamente aplicate pieii brute ajuta la oprirea deteriorarii (prin intermediul bacteriilor).

De-a lungul secolelor reputatia industriei de pielarie ar putea fi descrisa ca fiind o mare utilitate, cu un produs final minunat. Pe masura ce industria intra in secolul XXI devine tot mai cunoscuta, avand un important potential economic si fiind recunoscuta la nivel international. Cu toate acestea exista si sceptici care nu vor sa recunoasca acest sector ca fiind unul modern si chiar unul de inalta tehnologie. Atat acest segement de industrie de prelucrare a pieii, precum si asociatiile nationale si internationale, trebuie sa faca publica seriozitatea cu care isi indeplinesc responsabilitatile in producerea unei serii de produse din una din cele mai frumoase materiale natural din lume.

La sfarsitul secolului XX, industria mondiala a trecut printr-o serie de modificari fundamentale. Adoptarea legislaţiei de mediu în ţările din întreaga lume, a devenit mai rapida, mai stricta şi mai restrictiva. Tabacarii care nu au putut face faţă noii legislaţii au ieşit din industrie, iar cei care au rămas au investit masiv în scopul de a respecta standarde noi si prospere. Constructorii de masini au introdus noi tehnologii în avantajul producătorilor de piele, iar rezultatul a fost crearea unei industrii care poate fi mândra de realizările sale. Pentru cei care lucreaza in acest sector poate parea banal sa reaminteasca oamenilor ca materialul brut al industriei pielariei este bazat pe premisa transformarii deseurilor din industria alimentara intr-o gama de produse fininite utile si durabile.

Dealerii si tabacarii prefera să beneficieze de materie primă în cele mai bune condiţii, si tot acesti militanti incearca sa creeze ideea că industria de piele are o anumită responsabilitate pentru pentru agricultura şi metodele de creştereale animalelor. Industria internationala de piele, are propria sa organizatie, IHATIS (the international hide and allied trades improvement society) cu unicul scop de a promova bunăstarea animalelor şi metodelor de pregătire a produselor alimentare pentru ca industria alimentară şi agricola apreciaza că deşeurile au o valoare. Merită amintit faptul ca asociaţiile naţionale din lanţul de aprovizionare din industria de piele pe care le detine acestea, să fie membri activi ai IHATIS în noua lume a comunicaţiilor.

Criticii care au ca tinta industria de carne si creşterea animalelor, în general ignora nevoile tarilor in curs de dezvoltare si realităţile din diferite culturi. În multe dintre economiile cele mai sărace din lume, animalele domestice - bovine, caprine şi ovine - reprezintă frecvent bogăţia şi bunăstarea populaţiilor locale. Susţinerea acestor animale este de o importanţă crucială, considerate a fi linia de demarcaţie dintre viaţă şi foamete. De exemplu in anul 2000, catastrofa din Mongolia provocata de lipsa ploilor şi lipsa de păşunat a fost devastatoare, cu pierderea a sute de mii de animale. Seceta a afectat în mod eficient atat populatia tarii cat si economia acesteia. Cei care ţintesc industria alimentară şi industria pielăriei, condamna întreprinderile de comerţ din ambele sectoare, de multe ori isi justifică argumentele dupa cazurile izolate de săraci sau practicile inacceptabile, ar trebui să ai grijă la consecinţele actiunilor lor în in drumul acestora de a promova un mod de viaţă bazat pe o lume fără carne, produse lactate sau din piele.

Industria pielăriei, în produce in total aproximativ 18 miliarde de metri patrati de piele pe an, iar valoarea totală a acesteia este estimata la circa 40 miliarde dolari. Daca materia prima a industriei de carne adica piei brute şi prelucrate, nu a fost folosită pentru a produce această cantitate de piele, atunci de exemplu, incaltamintea si tapiseria ar fi fabricate din materiale alternative, reciclabile, cum ar fi plasticul şi petrochimicele. Tările în curs de dezvoltare produc acum peste 60% din piele din totalul de pielarie din lume, iar acest procent este în creştere.

Aproximativ 65% din producţia mondială de piele este estimat pentru a merge în încălţămintea din piele, iar producţia globală de încălţăminte este estimata la circa 11 miliarde de perechi (la o valoare en-gross de 150 de miliarde).

Valoarea produselor din piele sau care contin piele, la nivelul comertului cu amănuntul ar fi, ca si în cazul automobilelor si aeronavelor, substanţial mai mare decât un procent direct din valoarea de încălţăminte. Valoarea produselor din piele din industria de automobile a fost calculată la 1,350 dolari milioane de euro pe plan internaţional.

Industria pielariei este o industrie internaţională care detine piei brute, piei prelucrate sau parţial prelucrate, produse finite si componente din piele importate şi exportate in intreaga lume. FAO (Food and Agriculture Organization of the United Nations ) indica cifre care demonstrează care este importanta sectorului de piele în ceea ce priveşte comerţul internaţional, acesta fiind mult mai mare decât sectorul produselor din carne sau alte produse de bază general recunoscute.

Măsuri globale semnificative au fost făcute de către industria de piele cu privire la problemele de mediu. În etapele de fabricaţie,printr-un nivel ridicat de control al calitatii, se asigură ca nivelul maxim de calitate se obtine prin uzul de piei brute prelucrate şi prin folosirea produselor chimice necesare în transformarea acestora în piele. Reducerea totalului de apa si produse chimice, a dus implicit la reducerea nivelului de deşeuri din fabricare.

Multe din noile tehnici au evoluat în mod special pentru reducerea poluarii înainte de orice formă de tratament. În mod specific tehnicile JIT şi metodele alternative de conservare sunt folosite pentru a reduce utilizarea de sare pentru conservare. Biotehnologia este implicata în procesul de reducere a nivelurilor de chimicale şi de energie utilizate. S-a relizat indepartarea semnificativă a produselor non-biodegradabile, precum şi eliminarea treptată a produselor suspectate de provocare de daune asupra mediului