Piața muncii în Italia

I. INTRODUCERE

Piața muncii este spațiul economic în care se întâlnesc, se confruntă și negociază în mod liber cererea de forța de muncă, reprezentată de angajatori și oferta, reprezentată de posesorii de forță de muncă. Așadar, clientul de pe piața muncii este angajatorul care dispune de locuri de muncă, furnizorul este căutătorul de loc de muncă - salariatul, obiectul tranzacțional este forța de muncă, iar prețul este salariul complet, cunoscut și sub denumirea de fondul individual de salariu. Forța de muncă este oferită pe nivele de calificare(competențe) și unități de timp (ore, zile de muncă etc.)

1. Piață muncii la nivelul Uniunii Europene

„Statele membre și comunitatea (UE) trebuie să depună eforturi pentru a dezvoltă o strategie coordonată pentru ocuparea forței de muncă și în mod special pentru promovarea forței de muncă, care a fost în prealabilabilitata, pregătită și adaptată și a unor piețe de muncă adaptabile schimbării economice”

Cristalizarea eforturilor europene în domeniul ocupării forței de muncă polarizează în jurul a trei întâlniri decisive ale șefilor statelor și guvernelor din statele membre: Tratatul de la Maastrciht 1991, Tratatul de la Amsterdam 1997 și summitul de la Luxemburg din 1997.

Tratatul de la Maastricht 1991

Acest Tratat anticipează obiectivele viitoarei Strategii Europene de Ocupare a Forței de Muncă. conturand cadrul necesar elaborării unei politici sociale europene comune în domeniul forței de muncă.

Tratatul de la Amsterdam 1997

Pentru prima dată, politică de ocuparea forței de muncă a fost declarată că fiind o sarcina europeană comună.În cadrul Tratatului de la Amsterdam, titlul referitor la ocuparea forței de muncă, șomajul este recunoscut că “o problema de îngrijorare generală” pentru Europa și un subiect de maximă prioritate în toate statele membre.

Summitul de la Luxemburg 1997

Consiliul European extraordinar, a adoptat Strategia Europeană a Ocupării Forței de Muncă.Acest document include politică adoptată în comun de către statele membre pe direcția a patru piloni principali:

- îmbunătățirea ocupării forței de muncă,

- promovarea inițiativei și spiritului întreprinzător,

- încurajarea adaptabilității dintre sectoarele de activitate și angajații lor

- întărirea politicii de promovare a egalității dintre bărbați și femei.

2. Piața muncii în Italia

Timp de mulți ani, principalele caracteristici ale pieței italiene a muncii au fost nivelul ridicat de protecție a salariaților prin CIG (fondul de garantare a salariilor) și nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor absolvenți și al altor persoane aflate în căutarea primului loc de muncă.

Această a avut drept rezultat o piață a muncii rigidă. Cele două probleme par a fi pe punctul de rezolvare parțială, prin introducerea listelor de mobilitate în tandem cu CIG și restrângerea duratei de utilizare a CIG, că și prin dezvoltarea contractelor de instruire de tipul „sandwich”

Pentru protecția muncii și cea socială, în Italia funcționează Ministerul Muncii, Sănătății și al Politicilor Sociale (Ministero del Lavoro, della Salute e delle Politiche Sociale).

Alături de alte state ale UE, Italia trebuie să țînă cont de următoarele recomandări :

a) Rezolvarea problemei șomajului tinerilor și prevenirea șomajului de lungă durata;

b) Abordare mai prietenoasă o ocupării: sisteme de beneficii, taxe și pregătire;

c) Dezvoltarea unei politici de activare a persoanelor în vârstă;

d) Combaterea discriminării și promovării incluziunii sociale prin accesul la ocupare ;

e) Promovarea inițiativei și spiritului întreprinzător, crearea de locuri de muncă:

f) Reforme în sistemul taxelor pentru ocupare și pregătire;

g) Încurajarea adaptabilității dintre sectoarele de activitate și angajații lor ;

h) Modernizarea condițiilor de muncă;

i) Întărirea politicii de promovare a egalității dintre bărbați și femei:

j) Concilierea muncii cu viață de familie.