Munca în spațiul european și principalele sale implicări

INTRODUCERE

Economiile moderne se bazează pe cunoaştere mai mult decât pe materii prime. Pentru a face faţă concurenţei reprezentate de noile economii emergente, Europa trebuie să creeze locuri de muncă de care are nevoie o societate dinamică bazată pe cunoaştere.

Pentru aceasta este necesar să se investească în educaţie, precum şi în politicile privind ocuparea forţei de muncă, astfel încât să se ţină pasul cu schimbările survenite.

Calitatea vieţii este un concept greu de conturat dar care poate fi surprins printr-o serie de indicatori, unul dintre aceştia fiind ocuparea forţei de muncă.

În vederea furnizării de locuri de muncă şi creării unei economii mai competitive şi mai durabile, Europa necesită o forţă de muncă înalt calificată capabilă să se confrunte cu provocările actuale şi viitoare. Pentru a garanta acest aspect, se impun investiţii urgente în competenţele adecvate şi îmbunătăţirea alinierii locurilor de muncă şi a competenţelor în cadrul UE prin anticiparea eficientă a viitoarelor tendinţe

Domeniul din care mi-am ales tema pentru această lucrare este cel de “Dreptul social european”.

Domeniul de Dreptul social european se ocupă în mare parte de probleme legate de ocuparea forţei de muncă , oferind măsuri care să asigure libera circulaţie a forţei de muncă, măsuri pentru a proteja calitatea vieţii angajaţilor.

Tema aleasă este „ Munca în spaţiul european şi implicaţiile sale”, o temă foarte relevantă pentru realitatea socială în care trăim.

Politicile de ocupare reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate de stat pentru a interveni pe piaţa muncii, în scopul stimulării creării de noi locuri de muncă, al ameliorării adaptării resurselor de muncă la nevoile economiei, al asigurării unei fluidităţi şi flexibilităţi eficiente pe piaţa muncii, diminuându-se dezechilibrele şi disfuncţionalităţile.

Am ales această temă deoarece este un subiect de actualitate care are influenţe asupra întregii vieţi economice. Fiecare stat trebuie să acorde o importanţă maximă „ocupării forţei de muncă” deoarece reprezintă unul dintre indicatorii de dezvoltare şi bunăstare ai economiei.

Obiectivele lucrării sunt prezentarea strategiilor la nivelul ocupării forţei de muncă adoptate de către UE pentru creşterea gradului de ocupare, de a prezenta situaţia ocupării forţei de muncă în perioada 2007-2009 şi în perioada de recesiune. Obiectivul principal este compararea celor două evoluţii 2007-2009 şi 2009-2011 şi întreprinderea de măsuri pentru reducerea efectelor crizei. Instrumentul folosit este analiza comparativă.

Pentru a vorbi mai în amănunt despre acest concept mi-am structurat această lucrare în câteva capitole, după cum urmează:

Primul capitol intitulat, „ Politica Socială”, reprezintă o introducere a noţiunii de politică socială comunitară, definirea şi obiectivele acestei politici, ancorarea în timp şi spaţiu a noţiunii şi scopul acesteia în creşterea inteligentă a unei economii.

Lucrarea continuă cu un al doilea capitol intitulat, „Strategia europeană de Ocupare a Forţei de Muncă”, este o prezentare pe scurt a trei strategii care contribuie la consolidarea coeziunii sociale la nivel european, capitol care se încheie cu o comparaţie la nivelul obiectivelor celor trei strategii.

Capitolul al treilea intitulat, „Progrese în realizarea obiectivelor strategiei europene de ocupare a forţei de muncă” este un capitol în care sunt prezentate progresele fiecărui stat membru la nivelul ocupării forţei de muncă 2007-2009. Tratează aspecte precum: ocuparea integrală, îmbunătăţirea calităţii şi a productivităţii în muncă, coeziunea socială şi teritoriala şi şomajul.

În capitolul al patrulea intitulat, „Reducerea impactul crizei economice asupra pieţei forţei de muncă” am analizat mai multe iniţiative recente şi prin consolidarea activităţilor existente, UE şi-a consolidat eforturile de promovare a ocupării forţei de muncă şi a incluziunii sociale, ca parte a strategiei sale de a face faţă crizei economice şi financiare. Consiliul European de primăvară din 2011 şi cele trei workshop-uri susţinute la Madrid, Stockholm, Praga, în parteneriat cu statele membre şi partenerii sociali au ajutat să definească cele trei priorităţi-cheie pentru a aborda situaţia actuală: menţinerea ocupării forţei de muncă, crearea de locuri de muncă şi promovarea mobilităţii; îmbunătăţirea competenţelor şi de potrivire a nevoilor pieţei muncii, precum şi creşterea accesului la locuri de muncă.

Mi-am concluzionat lucrarea printr-o privire de ansamblu, iar concluzia cea mai relevantă a întregii lucrări este faptul că politica socială şi de ocupare a forţei de muncă are ca scop ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de lucru, promovarea egalităţii de şanse şi asigurarea unei protecţii sociale minimale în interiorul spaţiului comunitar. În contextul actual al crizei economice, UE trebuie să răspundă la reducerea pierderilor de locuri de muncă, să prevină şomajul să devină fortificată, să stimuleze crearea de locuri de muncă şi să deschidă calea pentru reînnoirea economică, pentru recuperare şi creştere durabilă, prin măsuri pe care le întreprinde.

CAPTITOLUL 1.

POLITICA SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

1.1. NOŢIUNEA DE POLITICĂ SOCIALĂ EUROPEANĂ

Politica socială europeană reprezintă un domeniu în cadrul căruia competenţele sunt partajate între Statele Membre şi Comunitate.

În procesul realizării politicii sociale, rolul Uniunii Europene constă fie în asigurarea coordonării politicilor naţionale, fie în iniţierea unor măsuri ale căror modalităţi concrete de aplicare sunt lăsate la aprecierea Statelor Membre.

Politica socială şi ocuparea forţei de muncă au fost obiective comunitare importante, transpuse în instrumente juridice adoptate de instituţiile comunitare. Astfel, în prezent se poate aprecia că la nivel european s-a cristalizat un sistem de drept social european, constituit din ansamblul normelor juridice adoptate de organismele europene privind relaţiile de muncă şi securitatea socială .

Baza juridică a politicii sociale comunitare o constituie dispoziţiile speciale cuprinse în titlul VIII (XI) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană privind „ Politica socială, educaţia, formarea profesională şi tineretul”. Dispoziţiile speciale au fost completate de dispoziţii cu caracter general cuprinse în acelaşi Tratat .

În Tratatul Comunităţii Europene printre obiectivele Comunităţii se stabilesc şi „ un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială, asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi, interzice discriminarea pe baza cetăţeniei, măsuri de combatere a excluderii sociale, remuneraţie egală pentru muncă egal prestată.