Planificarea și Modelarea Economiei Naționale

1. Planificarea și modelarea economiei naționale

Economia națională

Prin economia națională înțelegem un sistem complex, un ansamblu istoricește constituit de activități, relații si fluxuri economice variate, care se desfășoară și se statornicesc între subiecții (actorii economici) ai unei națiuni în cadrul și pe teritoriul unui stat determinat.

Economie planificată

O Economie planificată este un sistem economic, în care deciziile cu privire la producție și investiții pentru unul sau mai mulți ani sunt planificate de autoritatea centrală, de obicei de guvern prin ministerele de resort.

1.1. Economia de piață

Economia de piață, îmbracă forme și caracteristici diferite, în funcție de perioada și în funcție de zona geografică la care se raportează; ea diferă chiar de la o țară la alta. Rămânând deocamdată la trăsăturile sale principale, economia de piață se caracterizează, în primul rând, prin specializarea producătorilor și, evident, prin schimbul de produse între ei. În al doilea rând, economia de piață se caracterizează prin autonomia producătorilor, bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție. Prin producător vom înțelege acum, in această orânduire, proprietarul sau proprietarii unei firme. Ei dispun atât de mijloacele de producție, cât și de bunurile produse. Ei sunt stăpâni pe producție, pe bunuri si pe vânzarea lor. Acceptă și se supun regulilor pieței. Iar acestea spun că prețurile de vânzare se stabilesc in mod liber, prin confruntarea cererii cu oferta.

Piața devine astfel, regulatorul principal al producției. Ea orientează producătorii, in funcție de nivelul prețurilor și de gradul de rentabilitate al produselor, spre producerea unuia sau altuia din bunuri. Fiecare produce ce dorește și cât dorește. Piața asigură o repartizare optimă sau eficientă a resurselor pe ramuri de activitate, iar concurența (absolut liberă) elimină producătorii nerentabili și asigură supraviețuirea celor harnici și pricepuți. Concurența este baza progresului, pârghia cea mai importantă a dezvoltării.

In sfârșit, economia de piață se caracterizează și prin faptul că prețul muncii, salariul, se stabilește și el in mod absolut liber, prin jocul cererii si al ofertei de muncă.

1.2. Economia planificată

Opusul economiei de piață este economia de comandă sau planificată. Aceasta se caracterizează prin faptul că are la bază proprietatea comună, sau mai exact, de stat, asupra mijloacelor de producție. Statul sau instituțiile sale planifică nivelul producției din fiecare ramură (din fiecare întreprindere chiar) precum și prețurile de vânzare ale acestora. Producătorii (directorii întreprinderilor și subordonații acestora) se supun organelor de stat ierarhic superioare și execută sarcinile primite, așa cum rezultă prin defalcarea planurilor elaborate la nivel central. Totul se planifică și totul se află sub controlul organelor de stat. Se planifică producția, se planifică repartiția resurselor pe ramuri și subramuri, produsele obținute, schimbul și consumul.

Piața este aproape inexistentă. In locul unei alocări eficiente a resurselor realizate pe piață, ele sunt repartizate pe ramuri și subramuri în funcție de alte criterii, în general subiective, și, în ultimă instanță, în funcție de voința șefului de stat.

În conformitate cu optica fondatorilor acestui tip de economie, numită de ei economie socialistă, deciziile privind planificarea producției, a prețurilor sau a salariilor etc., sunt luate de către reprezentanții aleși în mod democratic, prin alegeri libere la care participă toți cetățenii cu drept de vot. Prin urmare, în această viziune cei aleși să ia decizii reprezintă poporul, interesele sau voința acestuia. Economia planificată, ar fi astfel, în același timp, o economie bazată pe democrație . In realitate, experiența acelor țări care au practicat un timp acest tip de economie arată că până acum în țările cu planificare centralizată, democrația a lipsit cu desăvârșire. Libertatea cuvântului a fost îngrădită, alegerile erau formale și, de regulă, exista un singur partid politic. Economia și societatea erau conduse in mod nedemocratic, dictatorial. Dictatura unipersonală sau oligarhică a stat până acum la baza economiei cu planificare centralizată. Economia de comandă a dispărut din Europa odată cu revoluțiile din 1989. A mai rămas deocamdată, în unele zone ale globului, in câteva state. În locul ei a apărut sau este pe cale să apară și să se extindă economia de piață sau economia de schimb.

Necesitatea planificării

Planificarea economică în țările cu economie de piață avansată răspunde unei necesități obiective. Cauzele ei profunde se află însăși în economia de piață, în primul rând în imperfecțiunile mecanismului de funcționare și și evoluție a acestei economii.

Planul reprezintă intr-un anumit sens un sistem de informații periodice și previzionale pe termen mediu și lung. Așa cum se știe, piața nu furnizează decât informații imediate și într-o mare măsură indirecte. Aproape nimeni nu mai crede că prețurile sunt determinate de regulă de consumator. Ele sunt determinate pe scară întinsă fie de către marile firme, fie de către intermediarii comerciali, logica pieței este „mioapă”. Fabricarea unui produs, punerea la punct a unei tehnologii, pot să nu fie rentabile pe termen scurt sau chiar mediu, în comparație cu piața, dar reprezintă sub aspect tehnologic și economic o importanță deosebită.