Politică agricolă

In ultimii 10 ani, nici macar o piatra nu a ramas neintoarsa in politica agricola comuna (PAC) a UE.

In perioada de inainte de 1990, PAC s-a bazat pe anumite obiective cheie, mai ales pe dorinta de a garanta auto-suficienta in ceea priveste alimentele de baza, ca raspuns la lipsurile alimentare din perioada post-belica. Rezultatul a fost o politica rigida, de subventii, orientata spre productie, care a continuat sa functioneze pana in 1990, timp in care PAC-ul a devenit o victima a propriului sau succes. Pe masura ce principalul obiectiv, de producere a cat mai multa mancare, era realizat, efectele colaterale nefericite incep sa apara, ca de exemplu cantitati de carne de vita fabuloase si munti de cereale care au produs distorsiuni pe pietele mondiale, avand efecte negative mai ales asupra tarilor aflate in proces de dezvoltare. Acestea au fost acompaniate de cresterea preocuparilor impactului PAC asupra mediului si, indirect asupra bolilor care puteau fi transmise prin intermediul produselor de origine animala (BSE). Consumatorii si platitorii de taxe au inceput treptat sa-si piarda din incredere.

Astfel ca, acum mai bine de 10 ani, a inceput “Lungul Mars” al Europei de indepartare de sprijinul acordat supra-productiei, noul PAC, mult mai “prietenos” in ceea ce priveste problemele de mediu, angrenandu-se intr-o agricultura mai eficienta si mai sustinuta. Ca urmare a reformelor implementate deAgenda 2000, restructurarea radicala a PAC a fost urmatorul pas logic spre o politica care sustine nu numai cultivarea de produse agroalimentare, dar si existenta pe termen lung a zonelor noastre rurale ca intreg.

Politica de agricultura de astazi este de greu de recunoscut. Nu numai PAC a fost mult simplificat, prin concentrarea diferitelor scheme de plata directa intr-una singura, care este si un mecanism mult mai eficient, atingand mai multe obiective la un cost redus. O politica care, candva, manca doua treimi din bugetul total al UE, acum absoarbe mai putin de jumatate, o cifra care va mai scadea cu inca o treime in urmatorii zece ani. Desi costul este mai scazut, scopul sau continua sa fie introducerea unei politici de dezvolatare rurala cuprinzatoare, restructurarea si evolutia zonelor rurale si economiilor in Uniunea Europeana.

Sustinerea cultivarii in vederea obtinerii produselor agricole si alimentare este acum angrenata mai ales in ceea ce priveste prioritatile publice si preocuparile consumatorului. Din politica care oferea subventii in schimbul cantitatii produse, suportul PAC s-a transformat acum in unul care este dependent de calitatea competitiei, de garantiile referitoare la mediul inconjurator si siguranta alimentelor, in linie cu prioritatile publicului european- cultivatorii nostri au din nou libertatea de a cultiva in functie de cerintele pietii. Si pentru a inlatura stimulentele supra-productiei, reformele noastre au facut ca PAC sa fie mai putin expus distorsionarilor comerciale si mai PACabil sa tina cont de nevoile tarilor aflate in proces de dezvoltare.

In ultimul deceniu am avut, daca nu tocmai o revolutie verde, cel putin o “evolutie verde” in politica de agricultura. Consumatorii si contribuabilii au pretentii diferite astazi fata de inceputurile PAC. 91% din cetatenii UE considera ca este o activitate centrala a politicii de agricultura comuna aceea de a asigura mancare sanatoasa. 89% considera ca protectia mediului este o alta functie cheie. Noua politica agricola comuna, reformata, in mod cert a adoptat aceste cereri ale consumatorilor si avem astazi o baza solida pentru conservarea mostenirii noastre rurale, producand bunurile agricole cerute si asigurand in acelasi timp pozitia noastra pe piata mondiala.

INTRODUCERE

Geografia Uniunii Europene este predominant rurala si conturata de profesii si activitati umane. Zonele sale rurale sunt foarte diverse din moment ce mediul natural este conturat de forme variate de cultivare si silvicultura si de meseriile si industriile asociate acestora.

Scopul acestei brosuri este de a incerca sa explice ce este PAC, de ce exista, care ii sunt costurile si in ce mod a fost conturata si a evoluat. Mai presus de orice, explica cum PAC de astazi intruneste, intr-un intreg, atat nevoile cultivatorilor, cat si pe cele ale societatii.

CARACTERISTICILE AGRICULTURII EUROPENE

Agricultura si silvicultura, ca utilizatori majori ai pamantului, joaca un rol cheie in determinarea sanatatii economiilor rurale, ca si a sanatatii peisajelor. Desi agricultura poate fi mai putin importanta pentru economia zonelor rurale decat este in mod normal, ea are o contributie valoroasa in cresterea economica si sustinerea mediului. Agricultura UE nu este uni-dimensionala, asa cum ati putea fi tentati sa credeti. De fapt, cultivatorii pot indeplini diferite functii, pornind de la productia de hrana si fibre si pana la managementul regiunilor rurale, conservarea naturii si turism. Cultivarea poate fi deci descrisa ca avand multiple functii.

* Europa are un sector agricol modern si competitiv, ocupand o pozitie dominanta pe pietele mondiale, atat ca exportator major, cat si ca cel mai mare importator mondial de hrana, mai ales din tarile aflate in curs de dezvoltare.

* Are un sector agricol sustinut, care foloseste metode de productie sigure, curate, ecologice, care ofera produse de calitate in vederea atingerii cererilor clientilor.

* Sectorul agricol al UE serveste comunitatile rurale, reflectand traditiile si diversitatea lor; rolul sau este nu numai de a produce hrana, ci si de a garanta supravietuirea zonei rurale ca zona in care unii oameni isi petrec viata, muncesc sau o viziteaza.

* Politica de agricultura a Europei este determinata la nivelul UE de catre guvernele statelor membre si aplicata de catre statele membre. Implica sprijin pentru veniturile cultivatorilor, in timp ce ii incurajeaza sa produca produse de o calitate inalta, cerute de piata, incurajandu-i sa dezvolte cai aditionale de imbunatatire a afacerilor in armonie cu mediul inconjurator.