Politici antiinflaționiste și politici antisomaj

Definitie

Inflatia este un dezechilibru structural monetaro-material, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare care depaseste necesitatile economiei, ceea ce conduce la deprecierea banilor si la cresterea durabila si generalizata a preturilor.

Sursele inflatiei

Sunt foarte numeroase si una din problemele esentiale este aceea de a sti daca acestea sunt legate, altfel spus, daca ele sunt traducerile multiple ale unui tip de dezechilibre fundamental care ar afecta din ce in ce mai mult si mai violent economiile dezvoltate.

Multi oameni asociaza inflatia cu cresterile preturilor bunurilor si serviciilor specifice. Trebuie sa fim foarte atenti pentru a distinge fenomenul inflatiei din cresterile preturilor pentru bunuri si servicii. Inflatia este o crestere in nivelul mediu al preturilor, nu o schimbare in orice pret specifica.

Mai intai se determina pretul mediu al intregii productii – nivelul mediu al pretului - apoi se vor vedea schimbarile in aceasta valoare medie. Cresterea in nivelul mediu al pretului ne indreapta spre inflatie.

O scadere in preturile medii – deflatia – se petrece cand preturile scad de la unele bunuri si servicii cu pondere mai mare in "cosul reprezentativ" decat cresterea pretului la toate celelalte.

O crestere a nivelului mediu al preturilor de sub 1% anual nu este considerata inflatie. Un nivel al inflatiei intre 1 si 3 % pe an este considerat rezonabil pentru o economie in expansiune, iar o astfel de inflatie se numeste inflatie taratoare. La opus se afla situatia in care inflatia este de peste 50% pe luna, caz in care avem hiperinflatie.

Inflatia este un obstacol important in calea implementarii politicilor economice de crestere economica, din cauza faptului ca anticiparile agentilor nu mai pot fi efectuate corect, si de aici o risipa de resurse si o neincredere in politicile implementate de puterea publica.

Masurarea inflatiei.

Inflatia poate fi masurata prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importanti dintre acestia sunt:

a) indicele preturilor bunurilor de consum (IPC) – mecanism pentru masurarea schimbarilor in pretul mediu al bunurilor si serviciilor consumate.

b) indicele preturilor de productie (IPP) – masoara evolutia preturilor in stadiile anterioare consumului final.

c) indicele general al preturilor (IGP) – masoara evolutia tuturor preturilor din economie.

d) deflatorul PIB – arata evolutia nivelului mediu al preturilor tuturor bunurilor si serviciilor incluse in PIB. Se calculeaza astfel:

Deflator PIB=

Cele mai generale masuri pentru inflatie sunt indicele general al preturilor si deflatorul PIB.

Cauzele inflatiei:

Una din cauzele inflatiei o constituie disproportia dintre oferta de marfuri si masa monetara in circulatie. Pe acest fond, numerarul la populatie, precum si depunerile la CEC au crescut continuu, dezechilibrul dintre capacitatea de cumparare a populatiei si volumul de marfuri aflat pe piata, atingand dupa 1980, punctul critic. Elocvent in acest sens este faptul ca potentialul de acoperire cu marfuri si servicii a fost, de aproximativ 75% fata de volumul masei monetare, disponibilitatile banesti ale populatiei apropiindu-se de 300 miliarde lei, din care 200 de miliarde lei, depuneri la CEC.

O alta cauza a constituit-o dezechilibrul structural privind oferta de marfuri si servicii - aceasta situatie a fost determinata de permanentizarea disproportiei dintre sectorul I si sectorul II, respectiv dintre ramurile producatoare de factori primari si energie (sectorul primar) si cele ce consuma si valorifica aceste resurse (sectorul secundar). O a treia cauza o constituie necorelarea volumului fizic, sortimental de bunuri de consum cu cerintele pietei, ale populatiei. Admitand ca, din punct de vedere valoric, ar fi existat un echilibru intre volumul marfurilor si serviciilor si cel al masei monetare in circulatie, acest echilibru nu corespundea structural nevoilor reale, tocmai datorita disproportiilor privind continutul fizic, sortimental al ofertei de marfuri.

O alta cauza a inflatiei este modul subiectiv, arbitrar de formare a preturilor. Se stie ca numai preturile legate direct de piata exprima adevarata realitate, deoarece ele nu depind numai de producator(oferta) ci si de consumator (cerere), confruntarea permanenta dintre cele doua marimi ducand la formarea pretului de echilibru, care presupune egalitatea intre cerere si oferta. Pentru aceasta este nevoie insa de concurenta, de mai multi producatori. Ori, economia centralizata, prin insasi esenta sa, nu are cum sa respecte acest principiu economic fundamental. Este adevarat ca, in stabilirea preturilor se pornea de la costuri; trebuie facuta insa, precizarea ca acestea, in numeroase cazuri, nu reflectau starea reala. Mai mult, beneficiul ce "trebuia" incasat se stabilea "de sus", apriori, neprovenind deci dintr-o relatie fireasca, generata de mecanismul pietei.

Cauzele inflatiei din Romania in perioada ultimilor doisprezece ani.

Practica a demonstrat ca indiferent de perioada istorica analizata si de forma inflatiei, la baza explicarii procesului inflationist nu sta un singur factor. Inflatia fiind un proces complex, explicarea acestuia nu poate fi facuta numai pe seama cauzelor considerate principale

Cauzele inflatiei pot fi sintetizate in urmatoarele:

a) Inflatia prin moneda, cauza ce a avut diferite interpretari respectiv teoria cantitativa a banilor, rolul vitezei de rotatie a banilor, laxismul autoritatilor monetare, anticiparile inflationiste. Toate aceste interpretari ale inflatiei prin moneda s-au regasit in manifestarea procesului inflationist din tara noastra. Astfel, pornind de la ecuatia lui Irving Fisher MxV=PxQ in care in partea stanga a ecuatiei avem masa monetara (M) – indicator care cuprinde numerarul aflat in circulatie, disponibilitatile in cont curent si depunerile la termen (in lei si valuta) – si viteza de rotatie a banilor (V), iar in partea dreapta a ecuatiei avem produsul national brut: indicele preturilor (P) inmultit cu volumul productiei (Q).

Analiza evolutiei indicatorilor macroeconomici efectuata verifica aceasta ecuatie in sensul ca valoarea sporita a ratei inflatiei de la un an la altul a atras dupa sine cresterea vitezei de rotatie a banilor, deoarece viteza de rotatie a banilor (V) se afla intr-o relatie direct proportionala cu inflatia. Asa cum se stie, viteza de rotatie a banilor ne arata de cate ori se roteste masa monetara pentru a cumpara bunurile si serviciile din economie. Masa monetara a inregistrat o tendinta de crestere, dar, in ciuda politicilor monetare strans aplicate, cresterea vitezei de rotatie nu a facut altceva decat sa provoace o si mai mare crestere a preturilor si deci o majorare a inflatiei. De asemenea, raportul dintre masa monetara si PIB reflecta faptul ca economia noastra este submonetizata. Raportul dintre masa monetara (la nivelul M2) si produsul intern brut (de 20-22%) este cu mult sub cel necesar unei functionari normale a economiei18. Comparatiile internationale, nu numai cu statele avansate, dar si cu unele dintre cele aflate in tranzitie, indica in mod clar acest lucru. In acelasi timp, s-a format o pronuntata asimetrie monetara. O parte insemnata a disponibilitatilor (in lei si valuta convertibila) nu-si gaseste plasamente in economia reala, in vreme ce aceasta din urma ramane acut decapitalizata. Combinatia paradoxala a hiper si hipolichiditatii, pe fondul submonetizarii globale mentionate, explica intr-o masura insemnata flagranta dihotomie real-nominal din economia romaneasca.