Politici Monetare și Reglementări Bancare

Politica economica si politica monetara

Politica monetara înseamna a recunoaste posibilitatile de a actiona prin moneda asupra monedei.

În epoca moderna s-a renuntat de mult la conceptul de neutralitate monetara care în trecut ascundea esenta relatiilor monetare, astfel ca, acum politica monetara este recunoscuta ca o componenta esentiala a politicii economice.

În economia de piata, politica economica este o interventie deliberata a statului în domeniul economic în scopul de a înfaptui anumite obiective de ordin structural si conjunctural.

În conditiile în care statul este considerat centrul de decizie si promotorul acestei politici, guvernul, sub controlul parlamentului, însarcineaza administratia sa execute aceste ordine.

Obiectivele dezvoltarii economice sunt determinate de o anumita orientare a acesteia, vizând în final dezvoltarea pe termen lung.

Obiectivul cel mai frecvent întâlnit este cresterea economica în ritmuri înalte, în conditiile folosirii depline a fortei de munca si a stabilitatii preturilor si a comertului exterior. Acest obiectiv este un optimum în înfaptuirea caruia se întâmpina dificultati, adesea insolubile.

În majoritatea cazurilor cautarea unei cai medii de parcurgere a unui traseu cu diferite obstacole înseamna abordarea unei atitudini de pilotaj la vedere sau vazând si facând.

O politica structurala concerteaza masurile asupra unei orientari date, actioneaza sistematic si este eficienta în interventia exercitata atât în considerarea cauzelor, cât si în corelarea efectelor. Aceste demersuri îsi demonstreaza finalitatea mai ales asupra rezultatelor pe termen lung.

Prin politica economica statul îsi propune sa constrânga subiectele economice private sa accepte orientarile si deciziile subordonate interesului public supunând sub control principalele variabile economice si sociale.

Pentru a realiza obiectivele politicii economice se folosesc numeroase instrumente de interventie:

- control direct (preturi, salarii, comert exterior);

- politici financiare, bugetare, fiscale, a veniturilor, a echilibrului banesc.

Între acestea din urma politica monetara este unul din instrumentele cel mai frecvent utilizate, exprimata esential ca: ansamblul masurilor luat, prin banca centrala sau autoritatile monetar, pentru a exercita o anumita influenta asupra dezvoltarii economiei sau pentru a asigura stabilitatea preturilor si a cursurilor valutare.

Autoritatile monetare sunt organismele care exercita un control si afirma o responsabilitate asupra agentilor economici care utilizeaza moneda. Astfel, controlul lichiditatii economiei este asigurat prin organisme de control ale creditului (tip Consiliul National al Creditului în Franta) si organismele de control asupra bancilor (tip Comisia de Control a Bancilor în Franta) prin intermediul carora banca centrala exercita o influenta stabilita ca atare, prin statutul bancii centrale si prin norme legale.

În derularea ei, politica monetara trebuie sa tina cont de actiunea sistemului bancar, care reprezinta si exprima nevoile economiei, si de actiunea Tezaurului, care reprezinta si exteriorizeza cerintele statului.

Domeniul de actiune este totodata foarte larg si foarte precis. Prin moneda, prin reglarea cantitatii de moneda, se actioneaza pentru a controla lichiditatea si a satisface nevoile economiei. Obiectivele politicii monetare se confunda cu cele ale politici economice, pentru realizarea carora aceasta actioneaza ca un instrument. Aceasta implica, pe de o parte, necesitatea de a asigura un maximum de coerenta între tehnicile politicii monetare si celelalte instrumente ale interventiei.

Pe de alta parte, este necesar a subliniem ca exista o ordine în actiunea si manifestarea lor: obiectivele strict monetare apar ca un stadiu preliminat realizarii obiectivelor economice. Corelatiile între politica economica si ratiunile interconditionarii lor au o anumita iteratie semnificativa.