Portofoliu monedă și credit

Capitolul 1 . Istoria banilor

Inainte ca bancnotele si monezile sa fie introduse ca forma permanenta de plata, oamenii au folosit o varietate de alte obiecte in loc de bani, pentru a face schimburi comerciale.

Intre obiectele folosite ca mijloc de plata se numara si orezul (China), dinti de catel (Noua Guinee), unelte in miniatura (China), bucati de quart, discuri de metal ( in Tibet) sau discuri de piatra in insula Yap. Cutite de bronz in miniatura sau alte unelte, folosite in loc de unelte adevarate care serveau ca etalon de schimb, au circulat in China ceva mai inainte de anul 1100 I.C.

Banii au aparut pentru prima data in jurul secolului 6 I.C. in provincia Lidia a Asiei mici, in aceea perioada un centru important al comertului si industriei.

Valoarea acestor bani era determinata de metalul din care erau fabricate. Banii s-au raspindit rapid in rindul tarilor dezvolatte in plan economic ale lumii. Monarhi, aristocrati, orase, si diverse institutii au inceput sa isi faca bani cu un semn identificator ca un certificat care testa valoarea monedei metalice.

Unele din monezile de inceput aveau o compozitie foarte stabila, de exemplu drahma folosita de atenieni din secolul 6 I.C. si-au mentinut constant continutul de metal la 65-67 grame de argint fin, sau qian-ul din China introdus in secolul 4, care a ramas o moneda standard petru 2000 de ani. Totusi, in unele locuri autoritatile, pentru a asigura un anumit profit, reduceau din continutul in metal pretios al monezilor.Banii din bronz sau cupru aveau o valoare care depindea de numarul de monezi de aur sau arginti pentru care puteau fi schimbate. Monezile de aur si argint in particular circulau si in afara tarii de origine din cauza valorii lor destul de clare; de exemplu peso spaniol din argint a devenit o moneda foarte obisnuita in China din secolul 16.

Banii din hirtie au fost pentru prima data introdusi in China, in jurul secolului 9, de catre dinastia Tang, guvernata de bancheri. Acesti bani isi pastrau valoare constanta in tot imperiul chinez, micsorind nevoia de a transporta argintul, care era mult mai greu. Monopol guvernamental in timpul dinastiei Song, banii din hirtie au persistat de-a lungul istoriei Chinei, in ciuda schimbarilor de regimuri politice si a emiterii de bancnote fara acoperire in argint sau altceva.

Bancnotele au ajuns pentru prima data in Vest in secolul 16, ca hirtii emise de banci pentru banii depusi. Acest fel de hirtii a fost foarte des folosit : autoritatile coloniale franceze din Canada au folosit hirtii semnate de catre guvernator ca o promisiune pentru diverse plati din 1865, cind transportul de bani din Franta mergea greu.

Banii de hirtie au devenit foarte comuni din secolul 18, raminind insa pe post de credit, pentru depozitele de aur si argint din banci. Banii facuti din metale fara valoare erau fabricati numai ca masura de urgenta in timp de razboi, cum s-a intimplat in America. In a doua jumatate a secolului 19, falsurile in valoarea aurului au dus la un standard international al aurului, astfel ca toate monezile puteau fi schimbate in aur, iar valoarea banilor(mai mult decit cea a preturilor) era fixata dupâ rata de schimb a monedei respective. Cele mai multe dintre guverne au suspendat acest standard in timpul Primului razboi mondial.

Marea Britanie a parasit standardul aurului in 1931, iar transformarea banilor din intreaga lume in bancnote sau monede fabricate din metale nepretioase, cu o valoare fixata in intregime de nevoile pietii a fost facuta odata cu trecerea la acest sistem a Statelor Unite ale Americii in 1971.

Capitolul 2 .Scurt istoric al istoriei banilor si a circulatei monetare pe teritoriul Romaniei

Primele forme de schimb monetar pe actualul teritoriu al tarii noastre apar la sfarsitul epocii bronzului (pumnale, varfuri de sageti).

Drahma de la Istros (cca. 480 i.Cr.) este cea mai veche emisiune monetara din spatiul romanesc.

Au mai circulat, in regiunile locuite de triburile geto-dacice, stateri si tetradrahme emise de Filip al II-lea, Alexandru cel Mare, Lysimach, drahme de la Apollonia si Dyrachium si tetradrahme batute de provincia romana Macedonia Prima si de orasul Thasos.

Sistemul monetar geto-dac apare prin imitarea combinata a diferitelor tipuri de monede grecesti de mare circulatie. Primele monede geto-dacice sunt datate in jurul anului 300 i.Cr., iar sfarsitul monetariei dacice este plasat in sec. I i.Cr.

In secolul al II-lea i.Cr. in Dacia a patruns masiv denarul republican roman, fapt ilustrat de marele numar de tezaure descoperite. Dupa cucerirea Daciei, denarul imperial roman este moneda oficiala in noua provincie.

Patrunderea monedei romane continua in spatiul fostei provincii Dacia si in zonele extracarpatice adiacente si dupa retragerea administratiei si armatei romane de la nord de Dunare (271 d.Cr.).

In zorii evului mediu, moneda bizantina preia functia de instrument de schimb in tinuturile romanesti, rol indeplinit pana in secolul al XIV-lea. Dupa anul 1000, tot aici au inceput sa circule si monedele statelor suverane vecine. Domnii romani, dupa obiceiul epocii, si-au exercitat dreptul de a bate moneda.

Primele monede ale Tarii Romanesti emise de Vladislav I Vlaicu (1364-1377), erau de argint si se numeau ducati - cele mai mari, dinari - cele mijlocii si bani - cele marunte. In Moldova, primele monede - grosii de argint - poarta insemnele heraldice ale domnului Petru Musat (1378-1394). Monetaria transilvaneana functioneaza de la inceputul secolului al XIV-lea, dar Transilvania a emis moneda proprie ca Principat autonom sub suzeranitate otomana intre anii 1551-1690, apoi sub suzeranitate austriaca, intre 1690-1780.

Treptat, atat din motive economice, dar mai ales din cauze politice, domnii romani au pierdut dreptul baterii de moneda. In aceste conditii, Principatele romane erau invadate de o multime amestecata de monede straine. Circulatia lor, mai ales a celor foarte slabe ale Austriei si Turciei, constituia un obstacol in fluidificarea comertului si a circulatiei monetare.

In secolul al XVII-lea, circulatia monetara in Tarile Romane a fost dominata de talerul-leu al Tarilor de Jos, moneda care patrunde rapid si adanc in economia Principatelor, dar si in mentalitatea colectiva. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, dupa disparitia lui din circulatie, talerul-leu a devenit moneda de calcul. Denumirea s-a incetatenit intr-atat incat, la 1867 a devenit unitatea monetara a Principatelor Unite (Tara Romaneasca si Moldova).

La 22 aprilie 1867 a fost adoptata "Legea pentru infiintarea unui sistem monetar si pentru fabricarea monedei nationale ". Leul a devenit moneda nationala, fiind impartit in 100 de bani. La inceput s-au emis numai monede de arama, cu valoarea nominala de 1, 2 , 5 si 10 bani.

La 3 martie 1870, o data cu infiintarea Monetariei Statului, au fost prezentate publicului monedele omagiale de 20 lei din aur si de 1 leu din argint. Acestea au fost primele monede pe care apare denumirea "leu".

Declansarea razboiului de independenta a condus la o criza de numerar, solutionata prin emiterea de bilete ipotecare. Aceste bilete sunt considerate primele bancnote romanesti.