Responsabilitatea socială a companiei Ursus

1. Responsabilitatea socială a societătilor comerciale

Responsabilitate socială este principiul etic fundamental care exprimă faţă de CINE şi pentru CE este responsabilă o societate comercială, prin prisma sistemului etic acceptat şi promovat de

aceasta. În baza acestui principiu, respectarea legilor şi a prevederilor contractuale, precum şi onestitatea nu sunt suficiente, ci trebuie considerate simultan şi dezideratele diferitelor grupuri interesate în existenţa şi funcţionarea unei societăţi comerciale.

Răspunderea socială a societăţilor comerciale este o răspundere morală, voluntară, a respectivelor societăţilor comerciale privind interacţiunea propriei activităţi cu mediul înconjurător, cu

clienţii/consumatorii şi cu proprii angajaţi. Iniţiativele sociale ale societăţii comerciale sunt activităţile

majore realizate de o societate comercială de a sprijini cauzele sociale şi de a-şi îndeplini obligaţiile de responsabilitate socială.

Responsabiliatea socială corporativa ( CSR) vizează obtinerea succesului economic într-o manieră etică, cu respect fată de oameni, comunităti si mediu. Această presupune râspundereă în fata asteptărilor legale, etice, comerciale sau de altă natură, pe care societatea le are fată de companii si a lua decizii care să pună în balantă nevoile tutror celor care au un rol in viata unei companii.

Conceptul de „ responsabilitate socială” implică, în functie de abordare o multitudine de judecăti de valoare. Prin urmare, cocneptul este unul subiectiv si influentat de context. Totusi, trebuie precizat încă de la început faptul că majoritatea autorilor si companiilor care au responabilitate socială întreg faptul că CSR nu este doar o simplă donatie de bani în cadrul unor actiuni filantropice, ci mai degrabă un stil aparte de a face business, un stil integrat in cultura companiei la toate nivelurile sale operationale si prezent în orce moment de timp.

Unii cercetători definesc Responabilitatea Socială Corporativa drept „ situatia în care firma face mai mult decăt este obligată si se angajează în actiuni menite să aducă folos societătii, actiuni care depăsesc interesul economic imediat al firmei sirigorile minimale impuse de lege.” În spiritul acestei abordări, actiunile pe care companiile le realizează ca parte a Responsabilitătii Sociale Corporative trebuie să reprezinte ceva mai mult decăt cerintele legale minimale sau obligatiise fiscale pentru a fi calificate drept responsabilitate socială.

1.1. Responsabilitatea economică

Societătile comerciale au variate grupuri socio-profesionale, numite stakeholders, grupuri ce cuprind:

- acţionarii care pretind un câştig rezonabil pentru investiţiile lor,

- angajaţii care doresc slujbe sigure şi bine plătite,

- clienţii care cer produse de bună calitate la preţuri accesibile.

Prima responsabilitate a unei afaceri este considerată aceea de a fi o unitate economică funcţională şi de a se menţine pe piaţă. Primul strat al responsabilităţii sociale a societătii comerciale reprezintă baza celorlalte tipuri de responsabilităţi, pe care le susţine şi le face posibile. De aceea satisfacerea responsabilităţilor economice este pretinsă (chiar solicitată imperativ) tuturor

societătilor comerciale.

1.2. Responsabilitatea legală

Responsabilitatea legală a societătii comerciale solicită ca afacerile să se supună legilor şi să respecte "regulile jocului". În majoritatea cazurilor, legile codifică vederile şi convingerile morale ale societăţii, astfel încât respectarea lor este o condiţie necesară a oricărei reflecţii ulterioare privind responsabilităţile sociale ale unei societăti comerciale.

1.3. Responsabilitatea etică

Responsabilităţile etice obligă societătile comerciale să facă ceea ce este just, corect şi echitabil chiar dacă nu sunt silite să procedeze astfel de actele normative existente.

1.4. Responsabilitatea filantropică

În vârful piramidei, cel de-al patrulea nivel al responsabilităţii sociale a societătii comerciale cuprinde acţiunile filantropice. Cuvântul grecesc "filantropie" înseamnă literal "iubirea de oameni". Utilizarea acestui termen în contextul mediului de afaceri are în vedere toate acele situaţii în care societatea comercială are libertatea

de a decide, fără nici o constrângere exterioară, să se implice în acţiuni ce vizează îmbunătăţirea calităţii vieţii angajaţilor, a comunităţilor locale şi, în ultimă instanţă, a societăţii în ansamblu. Acest nivel de responsabilitate socială cuprinde o mare varietate de iniţiative:

- donaţii caritabile,

- construcţia unor facilităţi recreative pentru salariaţi şi familiile lor,

- sprijinul acordat şcolilor locale,

- sponsorizarea unor evenimente artistice sau sportive etc.

Responsabilităţile filantropice sunt numai dorite din partea societătilor comerciale, fără a fi pretinse ori aşteptate.

Responsabilitatea socială corporativă poate fi utilizată si ca instrument de marekting strategic capabil să permită acapărarea unei nise e piată sau să asigure o reputatie foarte bună care ulterior va fi recompensată. În acelati context responsabilitatea socială poate să realizeze si o doferenttiere a mărcilor, clientii potentiali vor căuta acele organizatii care au imagine de membri exemplari ai comunitătii.

Pe lăngă sprijinul direct în vânzarea directă câtre consumator, responsabilitatea socială corporativă poate creste si cererea pentru tranzactii „companie către companie ” si poate contribui la realizarea unei conexiuni cu comunitatea. Organizatiile nu pot sp se dezvolte într-o lume izolată iar o mare parte dintr-o afacere presupune conexiuni cu diverti parteneri ti angajamente în diferite retele. Acsiunile de CSR pot să asigure avantajele competitive semnificative pe acest sector. Consecinta directă a neimplicării în actiuni de CSR se reflectă in diverse critici asupra modalitatilor de abordare a unei game largi de probleme sociale si de mediu.

Factorii principali care determină oamenii să doneze, conform cecetărilor efectuate de Asociatia pentru Relatii Comunitare, sunt legati în principal de: motivitătii emotionale, sentimente ca milă, compasiune, dorinta de a ajuta sau motivatiile normative impuse de societate, colectivitate, grupul de prieteni sau grupul religios. Există si situatii în care donatia este moivată de un beneficiu reciproc, direct sau indirect. Faptul că motivatiile sunt preponderent emotionale reflectă faptul că pănă acum au lipsit programele coerente de educatie care să facă legatura între implicarea cetătenilor si a organizatiilor în comunitate si beneficiile directe sau indirecte pe care le aduce acest lucru.