Resursele umane și rolul lor în obținerea performanței instituțiilor publice

Organizațiile publice, spre deosebire de cele profit, nu au foarte multe resurse la dispoziție. Dintre cele pe care le au cea umană este cea mai prețioasă și cea mai eficientă.

Dacă în domeniul privat orice firmă poate să vină cu orice fel de politici de personal, în domeniul administrației publice libertatea respectivă este mai restrănsă; există legi, reguli și regulamente care mai degrabă pun accentul pe uniformizare decât pe flexibilitate. Tradițional, rolul departamentului de personal punea accentul pe două funcții: procesarea rutinieră a sarcinilor administrative cu privire la salarii, pensionare și alte beneficii și supravegherea respectării unui crescând set de legi, regulamente și reguli. Ce conta era respectarea regulilor și nu inovarea activității de MRU. Ca urmare, un sistem rigid care nu putea îndeplini obiectivele amintite mai sus (de altfel, nici nu își propunea să le îndeplinească). Această problemă era întâlnită nu doar la noi, ci cam peste tot, în orice sistem administrativ. Rezultatele nefiind la nivelul așteptărilor, în contextul în care administrația publică trecea printr-un proces general de reformă ce avea drept scop „umanizarea”, flexibilizarea și eficientizarea sa, s-au proiectat trei strategii care să aducă reforma și în domeniul MRU.

Resursele umane in managementul institutiilor publice

1. Recrutarea, selectia si incadrarea personalului din institutiile publice.

Personalul salariat din institutiile publice este constituit din diferite categorii de lucratori care au varste, calificari, specializari, pozitii ierarhice diferite, trasaturi de caracter si personalitate diferite, aspiratii si experiente diverse.

Obiectivele principale ale managementului in legatura cu resursele umane sunt principalele:

- atragerea si asigurarea unui numar de salariati conform nevoilor institutiei publice;

- preocuparea ca toate posturile de munca sa fie ocupate de catre salariati bine pregatiti profesional, in concordanta cu cerintele posturilor de munca;

- pregatirea si perfectionarea profesionala a salariatilor;

- asigurarea mobilitatii salariatilor prin crearea conditiilor de evaluare si promovare a acestora;

- urmarirea integrarii socio-profesionale a salariatilor si crearea unui climat de munca adecvat performantei;

- stimularea potentialului creativ al salariatilor, prin utilizarea unor procedee adecvate;

- asigurarea unor conditii sociale si culturale in cadrul organizatiei care sa sa permita dezvoltarea personalitatii fiecarui salariat.

Principalele caracteristici ale politicii de personal in institutiile publice sunt:

- Fundamentarea pe principiile etico-morale si profesionale de apreciere, de repartizare si de promovare;

- Caracterul unitar pentru toate institutiile publice;

- Situarea rationalizarii pe prim-plan.

Sistemul administratiei publice atrage politici de resurse umane care au anumite particularitati determinate de specificul activitatilor desfasurate in institutiile publice. Persoanele care detin functii publice, in administratia de stat poarta denumirea de functionari publici.

Functionarul public este o persoana care, in conformitate cu dispozitiile actelor normative, este numita de autoritatea publica competenta sau aleasa potrivit normelor legii si investita in mod legal cu atributiile functiei sale, prestand in mod permanent o activitate, cu scopul de asigura functionarea continua a unui serviciu public.

rincipalele caracteristic ale functionarului public sunt cele din figura nr. 1., la care se adauga urmatoarele:

1. Desemnarea, numirea sau alegerea functionarului trebuie sa se faca in conformitate cu dispozitiile din actele normative;

2. Exercitarea serviciului se face in mod permanent;

3. Acordarea unui salariu fix pentru pozitia in organizatie, pentru pregatirea si vechimea titularului;

4. Investirea intr-o functie publica atrage, in special pentru functionarii publici numiti, o procedura specifica de depunere a juramantului de credinta.