Rolul statului în economia de piață

INTRODUCERE

Conceptul de stat desemnează o colectivitate umană situată pe un teritoriu bine delimitat și supusă unei autorități suverane, deținând un sistem de instituții politice și administrative prin intermediul cărora își exercită funcțiile, comandă și acționează în sensul satisfacerii nevoilor comune ale populației sale, respectiv ale națiunii pe care o reprezintă.

Importanța rolului statului în economie este dată de faptul că fiecare individ acționează diferit în realizarea intereselor proprii, iar un organ comun este necesar în societate, pentru a defini condițiile în care aceste acțiuni să se desfășoare în mod legitim. În ceea ce privește forma pe care trebuie să o capete acest organ, diferențele de păreri sunt extrem de mari, baza pe care trebuie să se sprijine acțiunea acestuia, limitele autorității sale fiind chestiuni asupra cărora nu s-a ajuns niciodată la un punct de vedere comun.

Statul se implică în economia modernă într-o triplă perspectivă economică: consumator de bunuri și servicii, proprietar și întreprinzător; dacă adăugăm și perspectiva juridică a reglementării cadrului de evoluție al economiei ajungem la concluzia că rolul statului este încă relativ important în economia și societatea contemporană

Două dintre rolurile principale ale statului se referă la reglementarea prețurilor și producția în sectorul public.

Economia de piață este o formă modernă, superioară de organizare și funcționare a economiei de schimb în care întreprinzătorii își desfășoară activitatea economică în mod liber, autonom și rațional, corespunzător cerințelor pieței în scopul satisfacerii unor nevoi existențiale tot mai sporite, cu resurse economice limitate.

Economia de piață este o economie: multipolară, subordonată prioritar consumatorului, descentralizată, de întreprindere, de calcul în expresie monetară, în care profitul este mobilul agenților economici și motivația întregii activități la nivel microeconomic, în care rolul statului se manifestă indirect.

Într-o economie de piață ideală toate bunurile și serviciile s-ar schimba în mod voluntar pe bani, la prețul pieței. Un asemenea sistem exploatează la maximum resursele de care dispune societatea fără intervenția statului. În realitate însă, nici o economie nu funcționează exclusiv pe principiul „mâinii invizibile”. Mai mult, orice economie suferă de imperfecțiuni, care determină apariția unor fenomene negative, cum ar fi: poluarea, șomajul sau sărăcia și bogăția excesivă. Din aceasta cauză, nici un stat din lume, indiferent cât de conservator ar fi, nu-și „ia mâinile” în totalitate de pe economia națională.

În economiile moderne, statul intervine sub diverse forme pentru a remedia deficiențele apărute în mecanismul de funcționare al pieței. Statul este cel care reglementează unele activități și le subvenționează. În sfârșit, însă nu în ultimul rând, statul impozitează veniturile cetățenilor, redistribuind o parte a acestora către cei vârstnici și nevoiași.

1. DIFERITE ABORDĂRI ALE STATULUI ÎN ECONOMIE

În vederea pregătirii analizei statului în economie, am studiat evoluția gândirii economice prin ideile personalităților marcante ale vremii. Astfel am descoperit că importanța și rolul statului în economie evoluează odată cu economia și nevoile acesteia, devenind din ce în ce mai complexă.

Concepția economică a rolului statului în economie a evoluat încă din antichitate. În acea perioadă guverna spiritul legii morale naturale, al idealului moral, al “binelui comun”. În evul mediu, gândirea economică era dominată de principiul creștin al ” dreptății comutative“, care susținea că orice drept implică o obligație. Astfel, proprietatea privată era văzută ca și garanție a funcționării normale a societății, însă implica și o serie de obligații față de societate pentru realizarea binelui comun. Implicarea statului în funcționarea mecanismului social era necesară pentru menținerea organizării sociale existente. Perioada renașterii aduce în vedere o concepție emancipată a statului eliberată de sub tutela teologiei. Semnificative pentru această perioadă sunt doctrinele utopice despre stat ale lui Thomas Morus și Tommaso Campanella, potrivit cărora munca este obligatorie, dar și o onoare pentru toți locuitorii cetății (statului), iar bunurile se stăpânesc în comun, repartiția lor făcându-se în funcție de nevoi, potrivit reglementărilor raționale ale statului. Secolul XVII marchează în gândirea politică afirmarea liberalismului politic clasic, iar în gândirea economică se poate observa doar maturizarea concepției mercantiliste.

Pe parcursul evoluției economiei s-au concretizat mai multe curente de gândire: unele se referă la triumful pieței, iar altele consideră necesară intervenția statului în economie.

Fiziocrații credeau că este suficient ca oamenii sa fie lăsați liberi pentru ca omenirea să se îndrepte spre ordine și armonie, atât din punct de vedere social, cât și economic.

Școala clasică susținea faptul că statul trebuie să se abțină de la orice intervenție în materie economică și că trebuie să lase liberă circulația produselor între țări pentru a se putea profita de avantajele diviziunii internaționale a muncii.