Rolul statului în economie

INTRODUCERE

In lucrarea de fata se dezbate si se prezinta rolul statului in economie. Avand in vedere ca discutam despre un termen complex, acesta necesita o o studiere mai atenta si o dezbatere ampla pentru a intelege toate nuantele pe care notiunea le impune. Prin aceasta lucrare vom vom observa subiectul din mai multe puncte de vedere: din punct de vedere istoric luand in considerare opiniile emise de-a lungul timpului, din punct de vedere al teoriilor si al evolutiei termenului. De asemenea se incearca prezentarea situatiei actuale incercandu-se prevederea anumitor directii care vor fi urmate de statele lumii in perioada urmatoare.

Subiectul este unul mai actual ca oricand . Fiecareformatiune statala, indiferent de gradul sau de avutie, de resurse, istorie sau populatie are o influenta semnificativa asupra ecnomiei proprii prin mijloacele conferite de statutul sau unic. Apar astfel intrebari de genul: “Statul in economie este necesar?”, “Influenta statului in economie este una pozitiva?”, “Care este pozitia statului fata de cetatenii sai sau fata de alte state?”. Lucrarea de fata urmareste sa raspunda la aceste intrebari.

Prima parte a eseului isi propune prezentarea opiniilor si teoriilor care au contribuit la dezvoltarea notiunii de-a lungul anilor. Tot in aceasta parte se vor dezbate diferentele care exista intre stat si celelalte organizatii ale societatii. In partea a doua a lucrarii sunt descrise succint principalele functii ale statului: functia de alocare, de strangere a fondurilor, cea de redistribuire si cea de stabilizare.

In ultima parte a lucrarii sunt prezentate cateva conceptii eronate ale individului in relatia sa cu statul. Exemplele elocvente si prezenta argumentelor pro si contra ajuta la o mai buna intelegere a fenomenului. La final se gasesc concluziile proiectului care sintetizeaza conceptul, oferindu-i totodata cateva directii de evolutie.

STATUL SI ECONOMIA DE PIATA

1.1 ISTORICUL STATULUI IN ECONOMIE

Rolul statului in economie s-a schimbat major odata cu Marea Criza Economica din 1927-1933. Aceasta a fost perioada crizei in lumea capitalista si a fost datorata supraproductiei agricole care a porvocat prabusirea cursului marfurilor determinand o scadere dramatica a activitatii economice mondiale. Regimul liberal primeste o dubla lovitura: politica si economica.Una dintre marile democratii este destabilizata iar liberalismul economic in profunda criza isi pierde din credibilitate. In ansamblu, din 1929 pana in 1932 venitul national al SUA scade, de la 87 la 39 de miliarde de dolari. Criza economicaafecteaza negativ toate categoriile sociale. Semnul cel mai vizibil al crizei sociale: 1,5 milioane de someri in 1929 si 12 milioane in 1932, adica un sfert din populatia activa. Agricultura este prima care sufera determinandu-i pe proprietarii pamanturilor sa le vanda la preturi foarte mici pentru a-si achita datoriile. Multi dintre ei migreaza spre Vest, California in mare parte pentru a-si cauta de lucru. Criza afecteaza si functionarii, membrii profesiunilor liberale, capitalistii. Pauperizarea se extinde rapid in toata tara, facandu-i pe locuitorii acesteia sa se indoiasca de valorile in care crezusera pana atunci determinati de foametea si instalarea grijii zilei de maine. Increderea in viitor se distruge.Criza din Statele Unite se propaga rapid in lume avand in vedere importanta acesteia in economia mondiala. Global, criza a distrus definitiv ideea conform careia aplicarea principiilor liberalismului economic ar putea duce la bunastarea si fericirea tuturor. Pentru a lupta impotriva crizei, Franklin Roosevelt anunta in perioada campaniei electorale o serie de programe economice sub numele” New Deal”, care se traduce ca “Noua Invoiala” sau “Noua Orientare”. In linii mari, New Deal a urmarit amplificarea rolului statului in economia americana oferind asistenta somerilor si saracilor, protejarea acelor banci care erau considerate sanatoase, deci viabile din punct de vedere financiar, refacerea creditului, relansarea productiei. Toate aceste obiective erau indreptate spre stergerea efectelor crizei declansate in 1929 si revenirea S.U.A. in plan economic. Implicarea statului in economie se poate observa prin procentul cheltuielilor publice in PIB. Astfel, daca in 1930 SUA avea un procent al cheltuielilor publice de 10%, in 1980 acestea au inregistrat un procent de peste 30%. Dupa al doilea razboi mondial, mai multe tari occidentale si-au bazat politica economica pe teoriile lui Keynes, rea economica. Conform teoriilor lui Keynes, statului ii revine un rol foarte important in activitatea economica. Este cunoscut pentru pledoaria sa in favoarea politicilor guvernamentale interventioniste, prin care guvernul a folosit masuri fiscale si monetare in scopul temperarii efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor economice si boom-urilor economice. Este considerat de multi drept fondatorul macroeconomiei moderne si al keynesianismului. Richard Musgrave, in studiul sau : “The Theory of Public Finance” distingeaiintre 3 roluri ale statului: acela de stabilizator in economie (gandindu-se la ocuparea fortei de munca), rolul de a oferi alocatii si cel de redistribuire a veniturilor . Axandu-ne pe ultimele dintre ele, putem distinge intre cheltuieli guvernamentale privind redistribuirea veniturilor si cumpararii directe de bunuri si servicii. La randul lor , cele din urma se impart in “bunuri publice pure” (care sunt in sine publice, cum ar fi apararea ) si “bunuri private oferite in mod public” (spre exemplu sanatatea si invatamantul).Raportandu-ne la graficul cheltuielilor publice in SUA pentru anii 1930 - 1980 se pot observa doua lucruri interesante. Primul este faptul ca implicarea statului era aproape inexistenta inainte de 1930. Se observa apoi o crestere vertiginoasa in jurul anului 1940, crestere datorata cheltuielilor pentru aparare, cheltuieli care ajunsesera la 40% din PIB fata de doar 2% in 1930. Dupa incheierea razboiului cheltuielile pentru aparare scad si in schimb cresc cele cu caracter non-defensiv. Al doilea lucru interesant este cresterea constanta a cheltuielilor publice in PIB de-a lungul anilor 1950-1980. Multi dintre analisti au sugerat ca indivizii tind sa consume mai multe bunuri publice cu cat devin mai bogati, aceste bunuri publice comportandu-se ca si produse de lux . In 1980 a avut loc o scadere a rolului statului in economie. in majoritatea tarilor, candidatii care aveau ca platforma o mai restransa implicare a statului in economie au fost alesi. Asta s-a reflectat si in faptul ca in SUA cheltuielile publice au inceput sa ramana la un nivel constant si sa se axeze mai mult pe oferirea de asigurari sociale celor in varsta. Tot in aceeasi directie , presedintele Reagan a luat hotararea de a infiinta o Comisie a Privatizarii care sa scoata de sub tutela statului cele mai mari companii . Acest lucru s-a intamplat si in celelalte state. Spre deosebire de acestea,in SUA, majoritatea companiilor importante se aflau deja sub control privat. S-a urmarit slabirea rolului statului si astfel au avut loc mari tulburari in domenii diverse: linii aeriene, transporturi si distributie de gaze naturale. Au avut loc schimbari si in ceea ce priveste politicile statelor. Astfel , George Stigler profesor la universitatea din Chicago , a primit Premiul Nobel partial pentru teoria sa conform careia comisiile desemnate de stat pentru a administra situatiile de monopol tind sa fie absobite de domeniile asupra carora fac reglementari.Dar aceasta politica nu a dat rezultatele scontate. Astfel, in ceea ce priveste piata companiilor aeriene, la inceput a avut loc o crestere a numarului acestora, dar in cele din urma , industria a inceput sa fie una de tip oligopol, numarul companiilor s-a stabilizat, iar preturile practicate au fost caracterizate ca foarte mari. Asta contrazice oarecum teoria liberei concurente care sustine ca atunci cand exista concurenta , costurile tind sa scada. Din aceasta cauza perioada care a urmat a inregistrat o crestere a implicarii statului in economie.