România și UE

CAPITOLUL I

STAREA ACTUALA A ECONOMIEI ROMÂNESTI

A. Punctul initial al tranzitiei

Startul tranzitiei a fost mult mai dificil în România decât în alte state ex-socialiste central-europene. Economia era aproape integral etatizata; în formarea produsului intern brut, aportul sectorului privat era în 1989 de numai 12,8%. Sistemul de conducere, hipercentralizat si în conflict cu criteriile de rationalitate, devenise complet inert la semnalele realitatii. Realizarea productiei în unitati supradimensionate conferea economiei un grad ridicat de rigiditate. Ineficienta acesteia a fost agravata în anii '80 atât de continuarea investitiilor în ramuri puternic energointensive, cât si de stoparea influxului tehnologic occidental ca efect al politicii de rambursare anticipata fortata a datoriei externe.

Slaba motivatie a muncii, dublata de politica artificiala a “ocuparii depline”, altera si mai mult competitivitatea productiei nationale. Efectul cumulat al acestor factori l-a constituit deteriorarea standardului de viata al populatiei, blocarea României într-un perimetru de subdezvoltare, compromiterea sanselor sale de a se racorda la noile evolutii ale civilizatiei.

Demontarea brusca, dupa decembrie 1989, a sistemului de comanda s-a soldat într-o prima etapa cu adâncirea efectelor perturbatoare ale dezechilibrelor structurale, exacerbate de insuficienta pregatire a clasei politice, a managerilor si în general a populatiei pentru a actiona în conditiile democratiei si mecanismelor de piata. Circumstantele neprielnice în care a debutat în România procesul tranzitiei explica într-o masura importanta disfunctionalitatile evidente ce l-au însotit. Nu însa integral, deoarece acestea sunt imputabile si modului cum a fost gestionata reforma.

B. Evolutia economiei în anii '90

Analiza indicatorilor macroeconomici, în perioada 1990 – 1999, evidentiaza transformarile importante ce s-au produs pe plan economic si social, dar si intârzierile înregistrate în promovarea mecanismelor de piata, în pregatirea premiselor pentru asigurarea unei dezvoltari durabile a societatii românesti.

1. Transformarea esentiala a economiei românesti în deceniul trecut, care ofera sanse reale unei dezvoltari durabile în viitor, consta în deschiderea fostului sistem socio-economic autarhic catre restul lumii, în declansarea procesului de conexare a tarii noastre la noile evolutii ce se deruleaza pe plan european si mondial. Ponderea relatiilor comerciale ale României cu Uniunea Europeana a devenit majoritara, atât din punct de vedere al fluxurilor comerciale de marfuri si servicii, cât si din cel al influxurilor de investitii straine. De exemplu, ponderea exporturilor catre statele membre ale Uniunii Europene în totalul exporturilor românesti a crescut de la 24,8% în anul 1989, la 65,5% în anul 1999, iar ponderea importurilor din Uniunea Europeana reprezenta, în anul 1999, 60,4% din totalul importurilor României, fata de 13,1% în anul 1989.

Componentele comertului nostru exterior au înregistrat unele mutatii notabile, ponderea lor în cadrul produsului intern brut crescând de la 20,9% în anul 1989, la 30,1% în anul 1999, în cazul exporturilor, respectiv de la 18,2% la 34,3%, în cazul importurilor. Statele Uniunii Europene au participat într-o proportie de 56,6% la acumularea stocului de investitii straine directe în România.

2. Persistenta unei rate înalte a inflatiei a fost una din cauzele principale ale scaderii ratei investitionale, datorita cresterii riscului în cadrul mediului de afaceri românesc (afectat de numeroase dificultati legate de instabilitatea si incoerenta legislativa si institutionala, de proliferarea birocratiei, de amplificarea economiei necontabilizate). Acelasi efect negativ l-a avut si diminuarea potentialului intern de economisire, generata de scaderea accentuata a veniturilor reale ale populatiei si nivelul ridicat al dobânzilor active.

Capacitatea redusa de retehnologizare indusa de comprimarea ratei investitionale a întretinut ritmul lent al restructurarii. Ea se datoreaza si volumului relativ restrâns al fluxurilor de investitii straine directe, România plasându-se în grupul statelor în tranzitie cu cele mai slabe performante în acest domeniu.

3. O alta caracteristica a economiei României în perioada de tranzitie a fost aparitia dublului deficit (cel bugetar si cel de cont curent), în urma politicilor de liberalizare pe fondul unui sistem economic slab structurat. Deficitul de cont curent a avut ca sursa principala dezechilibrul balantei comerciale. Politica de interventie periodica în evolutia flotanta a cursului de schimb a avut ca motivatie corectii ale nivelului de competitivitate, destinate reducerii pe termen scurt a deficitului balantei comerciale.

4. Ca urmare a acumularilor în procesul de restructurare a sectorului industrial se observa o tendinta de crestere a competitivitatii exporturilor românesti, atât datorata modificarilor structurale, cât si deprecierii monedei nationale in termeni reali. Pentru exemplificare, desi productia industriei prelucratoare, în anul 1999,