Sistemul Bancar din România

Putina istorie

Si pe teritoriul românesc practica bancara îsi are originea tot în antichitate, fapt afirmat prin descoperirea în zona fostelor mine de aur ale Daciei Traiane, la Alburnus Maior, între anii 1786-1855, a circa 50 de tablite cerate, din care 25 s-au pastrat si au fost publicate integral în anul 1873, la Berlin în opera Corpus Inscriptiorum Latinarum

Cea de-a 13-a tablita cerata, reprodusa în pagina 951, în volumul al III-lea al lucrarii lui Theodor Mommsen, contine contractul pentru constituirea unei societati bancare (Societas Dinastiarae) redactat la 28 martie 167, la Deusera, localitate situata în apropiere de Alburnus Maior.

În Ţarile Române, prima institutie de tip bancar a aparut în primul deceniu al secolului al XIX-lea în Bucuresti.

Apar apoi în anul 1857, la Iasi, Banca Nationala a Moldovei, si, în 1866, Banca Nationala în Bucuresti. Prima tentativa de constituire a bancii nationale a apartinut principelui Grigore Alexandru Ghica. Desi supravegheata de stat, dupa mai putin de un an de la primele operatiuni, banca a dat faliment.

Putina istorie

Cea de-a doua banca fost autorizata sa functioneze ca filiala a Bancii Imperiale Otomane din Constantinopol, fara nici un control sau participare al beneficii în favoarea guvernului.

Banca Nationala a României a fost înfiintata ca banca centrala în anul 1880 dupa modelul bancii centrale a Belgiei. În dezbaterile parlamentare asupra proiectului de lege, ministrul Finantelor, Ioan Câmpineanu, s-a opus participarii capitalului strain la constituirea Bancii Nationale. Capitalul bancii a fost stabilit la 30 de milioane, din care 20 de milioane prin subscritie publica, iar 10 milioane, depuse de stat ;

Anul 1907 s-a desfasurat sub puternica influenta a doua crize deosebite: criza monetara internationala pornita din Statele Unite ale Americii si criza agrara sociala din tara, datorita rascoalelor taranesti;

În aceeasi perioada, numeroase banci noi cu capital românesc îsi încep operatiunile în judete si în capitala. Daca în anul 1900, existau 27 de banci, în 1913, numarul bancilor a crescut la 197.

La 3 decembrie 1919, prin asocierea unui numar de 17 mari banci s-a marcat un progres important al activitatii bancare, prin eviatarea manipularii numeralului si reducerea costurilor serviciilor. Mai mult de jumatate din rulajul total al Casei de Compensatiuni era reprezentat de patru mari banci: Marmorosch Blank & Co, Banca de Credit Român, Banca Comerciala Româna si Banca Româneasca ;

Banci istorice in “Cetatea banilor” si Oltenia

Banca Comerțului, (1898) Craiova;

Banca Comercială din Turnu Severin,

Banca Comercianților și Industriașilor, Severin

Banca Doljului, Calafat;

Banca Mehedințului, Turnu Severin

Banca Negustorească din Olt, Slatina;

Banca Olteniei, Craiova;

Banca Populară "Gilortul", Novaci;

Banca Târgujiului. Targu Jiu;

Prima Casă de Păstrare din Orșova,

Banca Calafatului ;

Pe langa acestea au mai functionat sucursale ale unor banci cu sediul in Bucuresti sau alte regiuni (Banca de scont, Marmoros Blank, Banca Albina, Banca Romaneasca; CEC, doua case de schimb valutar, etc );

Putina istorie

Prin decretul Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R. nr. 197/1948 au fost dizolvate întreprinderile bancare si institutiile de credit de orice fel, cu capital particular sau de stat. Au fost exceptate Banca Nationala a României, Casa de Economii si Cecuri Postale, Casa de Depuneri si Consemnatiuni (C.E.C).

Alaturi de Banca Nationala, activitatea bancara era realizata si de bancile specializate: Banca Româna de Comert Exterior, Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara si Banca de Investitii,Creditcoop si CEC, toate subordonate Consiliului de Ministri;

Dupa decembrie 1989 prin adoptarea Legii de functionare a Bancii Nationale a României si a Legii activitatii bancare, au fost puse bazele unui nou sistem bancar în România structurat pe doua trepte functionale.

În primul rând Banca Nationala a României a fost degrevata total de functiile ei comerciale ramânând doar o "banca a bancilor", cu atributiile specifice de reglementare, supraveghere, control si emisiune monetara. În esalonul doi au aparut bancile comerciale organizate ca societati comerciale pe actiuni, cu activitate exclusiv comerciala ele reprezentând ceea ce numim formatori de piata (market makers).