Strategii și Politici Europene de Dezvoltare Durabilă

Introducere

Conceptul de dezvoltare este cel mai adesea asociat cu expansiunea sau creşterea. Această reprezentare este proprie perioadei industrializării, atunci când singurele criterii de evaluare a proceselor de dezvoltare erau de tip cantitativ şi vizau volumul, numărul şi viteza de realizare. O accepţiune mai recentă asupra acestui concept este aceea că, prin dezvoltare trebuie înţeles în primul rând schimbare, şi în al doilea rând creştere.

Conceptul de dezvoltare durabilă a fost enunțat în anul 1987 în raportul Brundtland, în contextul promovării reducerii amprentei ecologice a omului, a echității între generații, indivizi și națiuni și menținerea eficacității economice. Ulterior, conceptul a fost promovat în cadrul Conferinței Mondiale pentru Devoltare Durabilă, organizată de Națiunile Unite în anul 1992 la Rio de Janeiro. Conceptul de dezvoltare durabilă poate fi caracterizat din mai multe puncte de vedere, prin următoarele elemente :

• economie : eficiență, creștere, stabilitate

• societate: nivel de trai, echitate, dialog social și delegarea responsabilităților, protejarea culturii/ patrimoniului

• ecologie: conservarea și protejarea resurselor naturale, biodiversitate, evitarea poluării.

Dezvoltarea este durabilă atunci când are la bază atât obiective economice, cât și obiective sociale și de mediu.

Dezvoltarea durabilă este un obiectiv fundamental al Uniunii Europene. Scopul abordării este îmbunătățirea continuă a calității vieții și a bunăstării generațiilor prezente și viitoare, printr-o abordare integrată între dezvoltarea economică, protecția mediului și justiție socială.

Conceptul de dezvoltare susținută sau durabilă aparține noii teorii a dezvoltării economice, fiind noua ramură a teoriei economice generale de care s-a desprins și individualizat ca un corp teoretic autonom la nivelul anilor 1950-1960. Teoria dezvoltării economice și-a făurit un sistem un sistem național propriu , având următoarele subiecte de discuții : expansiune, creștere, progres, dezvoltare, subdezvoltare. Asupra acestor categorii apărute, nu au existat aceleași puncte de vedere din partea unor mari economiști, sociologi, filosofi.

Creșterea economică se deosebește de expansiune cu o mărire în dimensiuni a indicatorilor macroeconomici, venit național sau produs global. Creșterea economică poate fi : progresivă, recesivă și statică. Pe lângă aspectul economic, sunt considerate importante și aspectele legate de social, politic, cultural, științific, spiritual, uman. Prima conferință ONU asupra dezvoltării de la Stokholm a avut loc în 1972 și a obligat omenirea să conștientizeze că problemele creșterii economice sunt inseparabile de cele ale poluării mediului , creșterii explozive a populației , a epuizării resurselor. Aceasta a dus la înființarea Comisiei Mondiale asupra Mediului și dezvoltării.

Odata cu publicarea Raportului Brundtland, este lansat termenul de dezvoltare durabilă sustenabilă, fiind acceptat și preluat în Conferința organizată de ONU la Rio de Janeiro în1992.

Dezvoltarea durabilă este un concept mondial comun, când nu există granițe economice sau ideologice ale poluării nu mai poate fi tolerată risipa , nu poate fi acceptată degradarea umană. Conceptul dezvoltării durabile departajează țările în bogate și sărace, și duce la un interval de timp îndelungat , în acest sens se vrea o creștere a calității în defavoarea creșterii cantității.

Pentru Raportul Brundtland (numele primului ministru norvegian de atunci) realizarea dezvoltării durabile înseamnă asigurarea creșterii economice cu respectarea condițiilor de bază a conservării resurselor naturale. Fenomenul de dezvoltare durabilă a avut și are o încărcătură politică.