Suedia

Capitolul 1. Prezentare generală

1.1 Poziţie geografică

Suedia este situată în nordul Europei, în partea estică a Peninsulei Scandinave, la ţărmurile Mării Baltice. Dacă ne referim la pozitia geografică a Suediei putem afirma că face parte din Europa septentrională, adică din Europa boreală sau nordică. Din teritoriul Suediei fac parte şi numeroase insule din marea Baltică( cea mai mare fiind Gotland- 3001 km). În nordul Suediei se situează Norvegia, Finlanda se situeaza la nord est, Marea Nordului la sud vest şi Marea Baltică la sud. Suedia este cuprinsă între următoarele coordonate geografice: 550 20’ si 690 4’ latitudine nordică si 100 58’ şi 240 10’ longitudine estică. Suedia are o suprafaţă de 449.964 km². Teritoriul Suediei cuprinde cea mai mare parte a Peninsulei Scandinavia. Pe teritoriul Suediei se disting trei mari regiuni: Norrland ( cea mai întinsă regiune, cuprinzând aproape 2 treimi din suprafaţa ţării şi cuprinzănd şi o parte din Laponia), Svealand şi Gotaland. Norrland are un relief accidentat, mai înalt în vest ( Alpii Scandinaviei, altitudine maximă de 2135 metri în vârful Kebnekajse) dar mai scund în în est unde litoralul prezintă numeroase fiorduri. Svealand se desfăşoară la sud de linia Soderhamn- Orebro şi cuprinde cele mai întinse câmpii ale ţării – Uppsala, Vastgota şi Ostagota- care apar ca extinse arii depresionare separate de coline, în mare parte foste morene glaciare. Gotaland este cea mai sudică regiune şi include platoul Smaland, presărat cu lacuri şi mlaştini şi câmpia vălurită Skania, cu peisaj asemănător celui al Danemarcei învecinate. Pădurile, ocupă jumătate din teritoriul ţării şi sunt predominant de conifere, iar în sud, în Skania pădurile de fag si stejar au făcut loc în mare parte culturilor agricole.

Suedia este impărţită în 21 de districte: Blekinge, Dalarma, Gavleborg, Gotland, Halland, Jamtland, Jonkoping, Kalmar, Kronoberg, Norrobtten, Orebro, Ostergotland, Skane, Sodermanland, Stockholm, Upsala, Varmland, Vasterbotten, Vasternorrland, Vestmanland, Vastra Gotland.

1.2 Coordonate climatice

Clima Suediei este temperată, aspră în nord, zona fiind traversată de cercul polar, şi care cunoaşte ziua cea mai lungă, ţinând între 26 mai şi 18 iulie ( la Karesuando) Mai la sud, în aceleaşi luni, deşi soarele se situează pentru câteva zeci de minute sub linia orizontului, este suficientă lumină la orice oră pentru a depune activităţi diurne fără iluminat adiţional. Teperaturile medii sunt de -10 grade în ianuarie şi 15 grade în iulie. Precipiţiile sunt cuprinse în medie între 500 şi 600 de mm pe an. Nu putem vorbi însa de aceleaşi coordonate climatice pentru toată Suedia, deoarece spre exemplu în Svealand clima păstrează un caracter continental iar în Gotaland clima are o nuanţă maritimă, cu veri răcoroase şi ierni blânde, cu precipitaţii mai bogate aduse de Vânturile de Vest. Curentul cald al Golfului din Atlantic îi imprima Suediei un climat mai blând decat a altor regiuni situate în îndepărtatul nord.

Capitala ţării, Stockholm beneficiază de o temperatură blândă vara, cu temperaturi medii de 18 grade dar cu maxime de 28-30 de grade în iulie iar iarna temperaturile medii se mentin uşor sub 0 grade iar căderile de zăpadă sunt moderate, însă în nord Suedia are ierni destul de friguroase iar căderile de zăpadă sunt mult mai abundente. În unele locuri stratul de zăpadă poate să se menţină până la 10 luni pe an însă chiar pe tot parcursul celor 12 luni ale unui an calendaristic la înălţimi de peste 500 de metri.

1.3 Repere istorice importante

Teritoriul Suediei este eliberat de gheţari acum aproximativ 12000 de ani, în urma ultimei glaciaţiuni. În epoca antică a fost locuit de triburi germanice, menţionate în secolul I de istoricul roman Cornelius Tacitus.

Renumuţii vikingi suedezi, interpud primele expediţii comerciale dar şi de jaf pe coastele Europei Occidentale, dar şi în Rusia sau Imperiul Bizantin în secolul al IX-lea. Statul i-a fiinţă în secolul al XI-lea şi cucereşte în secolele XII-XIII Finlanda care face parte ca ducat până în 1809 din regatul Suediei. Între anii 1397 şi 1523 Suedia face parte împreunp cu Danemarca, Norvegia, Islanda şi Finlanda din Uniunea de la Kalmar al cărei hegemon este suveranul danez. În 1523, dupa destrămarea Uniunii de la Kalmar, Gustav Eriksson, ales ca rege Gustav I, întemeiază dinastia Wasa. În secolul al XVII-lea, un secol prosper pentru Suedia, devine hegemonul Scandinaviei şi al Marii Baltice, şi participă la războiul de 30 de ani, sub comanda lui Gustav II Adolf, afirmându-se ca o mare putere europeană. Suedia pierde însă supremaţia În Europa Septentrională, în timpul războiului purtat împotriva Rusiei, Poloniei şi Danemarcei, în timpul regelui Carol al XII-lea. Astfel Suedia pierde şi Finlanda, pe care o preia Rusia în 1809, dar prin pacea de la Kiel din 1814, îi revine Norvegia care îi este cedată de Danemarca. Uniunea suedezo- norvegiană este denunţată în 1905.