Tendințe de Oligopolizare a Piețelor

INTRODUCERE 3

CAPITOLUL I - ASPECTE GENERALE PRIVIND OLIGOPOLUL

1.1.Comportamentul strategic – trăsătura definitorie a oligopolului 5

1. 2. Strategii de adaptare pe piaţa de oligopol 7

1. 3. Bariere de intrare pe piaţă 9

CAPITOLUL II - PIEŢE DE OLIGOPOL

2.1. Oligopolul pe piaţa produselor alimentare şi nealimentare 10

2.2. Oligopolul pe piaţa cimentului şi materialelor de construcţii 12

2.3. Oligopolul pe piaţa energiei 13

CAPITOLUL III - STUDIU DE CAZ: Oligopolul pe piaţa telefoniei mobile 16

CAPITOLUL IV- STUDIU DE CAZ: Oligopolul pe piaţa gazelor naturale 22

4.1. Piaţa gazelor naturale 21

4.2. Studiu de caz: TRANSGAZ S.A 24

BIBLIOGRAFIE 30

INTRODUCERE

Într-o lume în care totul se învârte în jurul banilor fiecare greşeală costă. Celebra afirmaţie „Time is money!” începe să fie înţeleasă din ce în ce mai bine, iar libera concurenţă, una din pietrele de temelie ale economiei de piaţă, este mecanismul prin care se reglează şi stimulează producţia.

Relaţiile concurenţiale impun producătorilor promovarea progresului tehnic, scăderea costurilor şi a preţurilor, creşterea cantităţii, calităţii si diversităţii bunurilor economice.

După aceşti parametri se pot deosebi trei mari structuri principale :

- piaţa cu concurenţă perfectă, model teoretic prin excelentă la care economiştii se raportează pentru a explica mai bine unele fenomene;

- piaţa de monopol, foarte contestată din punctul de vedere al raportului beneficiu social / cost social şi

- piaţa cu concurenţă imperfectă ( concurenţa monopolistică şi oligopolul ) model ce predomină, el caracterizând realitatea economică cotidiană.

Piaţa cu concurenţă imperfectă

Pieţelor reale, celor care se întâlnesc în economiile cu piaţă concurenţială, le este caracteristică concurenţa imperfectă.

Se apreciază că într-o industrie există concurenţă imperfectă dacă vânzătorii, respectiv cumpărătorii, fixează ei înşişi sau exercită influenţe individuale asupra nivelurilor preţurilor.

Capacitatea de a fixa sau influenţa, de a exercita presiuni asupra preţului depinde de : - puterea fiecărui agent,

- de trăsăturile pieţei pe care acţionează

şi se exercită în cadrul unor raporturi de rivalitate.

Paralel cu fixarea sau influenţarea nivelului preţurilor, fiecare agent este preocupat să-şi mărească cota de piaţă (procentul din oferta satisfăcută a industriei, respectiv din cererea pieţei), ca o premisă pentru maximizarea profitului total.

Există şi situaţii în care cumpărătorii, firme puternice, dar puţine la număr, fixează sau influenţează preţul.

Pieţele cu concurenţă imperfectă se prezintă într-o mare diversitate, dar niciodată în formă pură. Din diversitatea acestora, vom analiza în continuare piaţa de oligopol.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND OLIGOPOLUL

Oligopolul reprezintă structura de piaţă cea mai răspândită în ţările dezvoltate din punct de vedere economic.

Pe scurt, el este o formă a concurenţei imperfecte ce se caracterizează prin

- existenţa unui număr restrâns de producători (câţiva vânzători) între care nu există diferenţe semnificative sub aspectul înzestrării tehnice, forţei economice, nivelului costului mediu, gradului de internaţionalizare a activităţii.

- deţinerea unui segment important de piaţă, pe care o pot influenţa în scopul maximizării profitului

- oferirea unor bunuri care sunt solicitate de numeroşi consumatori.

Din punct de vedere etimologic, termenul provine din limba greacă: oligos = puţini, caţiva; polein = vânzare.

Fiecare vânzător reprezintă o firmă mare, cu o forţă economică, tehnologică şi financiară ridicată, deţine o pondere importantă în oferta totală şi are capacitatea de a influenţa piaţa

în mod direct (prin deciziile privind preţul, cantitatea, publicitatea, lansarea de modele noi, modul de comercializare etc.), şi

indirect (prin reacţiile pe care le are la acţiunile concurenţilor).

Firmele sunt conştiente de interdependenţa reciprocă dintre ele în ceea ce priveşte vânzările, producţia, investiţiile şi planurile de publicitate. Ele deţin o cotă de piaţă suficient de mare pentru a putea influenţa într-o oarecare măsură preţul produselor sale şi astfel acţionarea unor variabile aflate sub controlul ei poate duce la represalii din partea firmelor concurente.

Pe această piaţă cererea este atomizată, iar barierele de intrare pentru noii concurenţi sunt foarte puternice. Ele constau în bariere tehnice (deţinerea de licenţe, brevete etc.) financiare (privilegii speciale cu marile instituţii financiare şi de credit care sunt piedici pentru eventualii nou veniţi) şi organizatorice (contracte de exclusivitate cu furnizorii de anumite materii prime, cu reţeaua comercială cu amănuntul, dar mai ales cu cea en-gros). Exemplu este piaţa oţelului, piaţa detergenţilor, a aluminiului, a produselor chimice, a aparatelor electrice, ţigărilor, produselor petroliere, băuturilor alcoolice, în care există un număr restrâns de producători şi cumpărători mulţi.