Extras din curs

Piete imperfecte

Pietelor reale, efective, cele care se întâlnesc în economiile cu piata concurentiala, le este caracteristica concurenta imperfecta. Se apreciaza ca într-o ramura (industrie) exista concurenta imperfecta daca vânzatorii, respectiv cumparatorii, fixeaza ei însisi sau exercita influente individuale asupra nivelurilor preturilor la oferta lor sau la cererea pe care doresc sa si-o satisfaca. Capacitatea de a fixa sau influenta nivelul pretului - adica de a exercita presiuni asupra pretului - depinde de puterea fiecarui agent, de trasaturile pietei pe care actioneaza si se exercita în cadrul unor raporturi de rivalitate. Exista si situatii în care cumparatorii, firme puternice, dar putine la numar, fixeaza sau influenteaza pretul. Paralel cu fixarea sau influentarea nivelului preturilor, fiecare agent este preocupat sa-si mareasca cota de piata (procentul din oferta satisfacuta a industriei, respectiv din cererea pietei), ca o premisa pentru maximizarea profitului total.

Pietele cu concurenta imperfecta se prezinta într-o mare diversitate, dar niciodata în forma pura. Din diversitatea acestora, vom analiza în continuare piata de monopol, monopolistica si de oligopol.

13.1 Piata de monopol

Definirea monopolului si caracteristicile acestei piete

La o prima evaluare, s-ar parea ca definirea monopolului este o chestiune facila; pornind de la semnificatia cuvântului monopol, de origine greceasca (unic vânzator), monopolul ar reprezenta acea situatie de piata în care oferta unui bun este concentrata în forta unui singur producator (vânzator), persoana fizica sau firma, care se confrunta cu o cerere atomizata, provenind de la numerosi subiecti, fiecare cu forta economica si cerere individuala reduse. El poate exista doar acolo unde bunul nu are substituenti apropiati, iar furnizorul este în masura sa împiedice alte firme sa-l produca. Aceasta definitie, care vizeaza monopolul absolut sau pur, ar fi viabila daca nu ar exista fenomenul de substituibilitate a bunurilor. În realitate, majoritatea covârsitoare a trebuintelor sunt

Teorie economica generala Ï Microeconomie

satisfacute printr-o gama - mai extinsa sau mai restrânsa - de bunuri economice substituibile; sunt putine sau extrem de putine bunurile economice care nu au înlo-cuitori (substituenti), mai ales atunci când bunul economic este definit în sens larg, prin prisma genului de trebuinte în a caror întâmpinare vine.

13.1.1 Situatii limita de monopol pur (absolut)

Monopolul absolut sau pur poate sa apara ca:

a) drept de exclusivitate de licenta sau drept de editor (copyright), marca de comert, care se acorda legal inventatorilor, autorilor, compozitorilor etc. pentru a se bucura de uzufructul proprietatii intelectuale o anumita perioada de timp;

b) monopolul natural, rezultat din detinerea unor resurse naturale (mine de carbuni, zacaminte minerale, de titei etc.) sau a unor bunuri de capital (retele de distributie sau de transport prin conducte);

c) oferta cu totul particulara a unui specialist sau individ talentat (violonist de concert, creator de moda, designer etc.);

d) situatie temporara când, în lipsa unui program de protectie, firmele mici si mijlocii dintr-un domeniu sunt eliminate de pe o anumita piata de catre o firma mare, puternica, care detine economii de scara substantiale sau sunt „preluate” prin mijloace economice, sub forma de fuziuni si absorbtii sau asocieri, dând nastere la o forma de monopol natural. Chiar si în aceste situatii, pozitiile si forta de decizie ale monopolului pur pot fi subminate sau eliminate prin importul unor bunuri asemanatoare, dezvoltarea unor productii autohtone de bunuri substituibile (înlocuitori) sau prin masuri legislative sau actiuni ale organizatiilor de consumatori.