Macroeconomie din Perspectivă Europeană

Cap. 1- Introducere în macroeconomia UE

1.1. Sisteme economice. Sistemul economiei de piaţă.

1.2. Limitele pieţei UE

1.1. Sisteme economice. Sistemul economiei de piaţă.

Analiza şi practica macroeconomică evidenţiază faptul că nu se poate face abstracţie de nivelul microeconomic, în speţă de întreprindere, în cel puţin două situaţii:

- situaţia în care întreprinderea este luată în considerare prin rezultatele activităţii sale, atunci când se colectează datele necesare analizei;

- situaţia în care întreprinderea utilizează previziunile macroeconomice pentru a cunoaşte evoluţia viitoare a mediului său, fundamentându-şi comportamentul specific de agent economic.

Având în vedere aceste aspecte se poate vorbi de abordarea microeconomică a macroeconomiei. În paralel, întreprinderile considerate global, în ansamblul lor, joacă un rol primordial în stabilirea echilibrului macroeconomic pe orice tip de piaţă inclusiv cea a UE. Pornind de aici, se consideră justificat modul de abordare a problematicii macroeconomice, adoptând punctul de vedere al întreprinderii. În acest context pot fi formulate o serie de întrebări, şi anume:

- Unde poate fi găsită informaţia macroeconomică europeasnă?

- Cum este structurată această informaţie şi de ce?

- Cum pot fi evaluate, apreciate previziunile macroeconomice ale UE?

- Care este probabilitatea ca aceste previziuni să determine modificări substanţiale ale conjuncturii pe plan european?

- Ce rol poate fi acordat comportamentului întreprinzătorului în analiza macroeconomică europeană?

- Cum poate fi interpretat impactul unei creşteri a cheltuielilor publice asupra conjuncturii pe piaţa UE?

Răspunsul la asemenea întrebări permite evidenţierea unei alte necesităţi şi anume aceea de a înţelege fenomenele macroeconomice de către orice agent economic ce acţionează la nivel microeconomic. Tocmai de acea este necesar să se răspundă la alte întrebări de genul

- Care sunt necesităţile pieţei UE ce conduc la echilibru?

- De ce întreprinderile nu reduc nivelul salariilor atunci când şomajul este ridicat în UE?

- De ce există o rată a şomajului în UE sub care nu se poate coborî fără a relansa inflaţia?

- De ce pentru multe economii este evident că nu se poate diminua şomajul fără a crea un deficit în comerţul exterior?

- De ce şomerii din UE, pe termen lung, sunt din ce în ce mai numeroşi?

- Care este impactul valorii bursiere a unei întreprinderi europene, a rentabilităţii sale sau a ratei dobânzii reale asupra investiţiilor productive ale întreprinderilor?

Economia UE este constituită din agenţi economici, producători şi consumatori, ale căror opţiuni trebuie să fie coordonate. Este vorba de fapt, reluând definiţia tradiţională dată ştiinţei economice, de comportamentele agenţilor economici în procesul de alocare a resurselor rare cu întrebuinţări alternative(în scopuri alternative).

Raritatea poate fi considerată piatra unghiulară a economiei, deoarece resursele sunt, în marea lor majoritate, disponibile în cantităţi limitate, astfel încât apare necesitatea de a face alegerea între două sau mai multe alternative de utilizare, optând pentru cea care se consideră că ar aduce cea mai mare satisfacţie.

Raritatea se manifestă în întreaga economie şi îmbracă forma restricţiilor ce guvernează opţiunile agenţilor individuali, cum ar fi fluxul de venit sau mărimea avuţiei pentru consumator, ori dimensiunea capacităţii de producţie, fixă pe termen scurt, sau mărimea disponibilităţilor financiare pentru producător.

Agenţii individuali fiind într-un număr foarte mare şi urmărind obiective proprii, care de regulă sunt incompatibile, se impune cu necesitate găsirea unui sistem de coordonare. Obiceiurile, tradiţiile pot constitui un mijloc de coordonare satisfăcător în economia UE puţin complexe, în care sfera schimbului şi adâncirea diviziuni muncii între agenţi sunt limitate.

Odată cu adâncirea diviziuni muncii, proces ce se observă cu pregnanţă începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea şi care s-a constituit în sursă de creştere a productivităţii şi de îmbogăţire, apare necesitatea altor forme de coordonare.

Proprie pieţei UE îi este, de fapt, constituirea unui sistem de schimb de semnale între agenţii individuali, astfel încât se creează premisa realizării, în mod descentralizat, a punerii în concordanţă a proiectelor individuale, printr-un proces de ajustare.

Realitatea dovedeşte însă că nu există nici piaţă perfectă, ci mai degrabă o încercare permanentă de a o realiza. Pieţele sunt foarte rar perfect descentralizate şi aceasta din diverse motive: fie pentru că există tentaţia unor agenţi economici de a găsi pe piaţă poziţii dominante, fie pentru că evoluţiile tehnicii, generatoare de economii de scară, împing spre concentrarea unităţilor de producţie, fie pentru că statul intervine masiv în economiile cele mai liberale prin funcţiile sale.

Piaţa fiind omniprezentă este justificat interesul pentru ea, pentru modul în care ea se liberalizează, pentru prezentarea macroeconomică a unei economii în care intervine statul şi care este deschisă spre exterior.

Sistemul economiei de piaţă

Termenul de piaţă evocă realităţi diferite şi tocmai de aceea în tratarea diferitelor probleme, pare a fi necesară o precizare a semnificaţiei luate în considerare în argumentarea raţionamentelor.

1. Din punct de vedere al întreprinderii, piaţa este în primul rând, forma concretă a relaţiei referitoare la un schimb de monedă contra bunuri şi servicii sau factori de producţie, iar în al doilea rând, ea este un spaţiu economic corespunzător pentru vânzarea producţiei. Desigur, poate fi vorba de o piaţă teoretică, potenţială sau reală, în funcţie de felul în care se trece de la dorinţa pentru un produs la decizia pentru cumpărarea lui propriu-zisă.

2. Din punct de vedere al economistului, care desfăşoară o activitate de analiză, termenul de piaţă invocă o realitate diferită. Pentru el prezintă importanţă modul în care se realizează întâlnirea dintre cei ce oferă şi cei ce cumpără, dar şi locul unde se desfăşoară întâlnirile cererii cu oferta, loc ce poate fi punctat geografic sau teoretic, undeva în spaţiul economic.