Teoria protecționismului și consecințele ei

CAP0TOLUL I

PROBLEMA TEORET0CA

Teoria comertului international si analizele legate de aceasta, prezentate de M.Manoilescu in Teoria protectionismului si a echilibrului international, sunt elementele de baza ale recunoasterii faptului ca tendinta actuala a evolutiei tuturor tarilor trebuie sa fie îndreptata spre promovarea industriilor de mare valoare,cu mare productivitate a muncii.

Metoda cea mai buna de valorificare a fortelor nationale este înmultirea industriilor de mare valoare,cu cea mai mare productivitate a muncii.

Fiecare deplasare a fortelor de productie catre industriile mai productive reprezinta un câstig net pentru tara.Orice deplasare a fortelor de productie în sens invers,catre industriile mai putin productive,reprezinta o pierdere.Din acest motiv protectia reprezinta într-adevar o pierdere pentru economia nationala,daca ea este acordata unei marfi care reprezinta o mica productivitate a muncii,caci, favorizînd productia unei asemenea marfi,productia face sa scada nivelul mediu al productivitatii tarii.Acesta este cazul protectiei acordate agriculturii în multe tari industriale.

Cu cât deplasarea verticala pe scara productivitatii muncii este mai mare,adica cu cât diferenta de productivitate între industria ce se paraseste si industria în favoarea careia are loc deplasarea este mai importanta,cu cât este mai mare câstigul sau pierderea pe care o realizeaza tara.

Daca într-o tara se creeaza o noua industrie,ceea ce intereseaza în primul rand este de a sti pe ce treapta a scarii noastre de productivitate a muncii se va plasa aceasta.Daca se plaseaza pe o treapta înalta,atunci este de asteptat ca participarea ei la productia generala a tarii sa reprezinte un avantaj,în raport cu cazul când crearea acestei industrii nu ar avea loc.

Daca aceasta industrie noua nu ar exista,am fi obligati sa se procure respective marfa din strainatate.platind-o cu o alta de export,care ar trebui sa fie produsa în acest scop.

Cel care a insistat mult asupra acestui subiect este John Stuart Mill,iar acesta spunea:valoarea unui obiect într-un loc dat depinde de costul sau de achizitie în acel loc,care,în cazul unui articol importat,este costul de productie al obiectului ce a fost exportat pentru a-l plati.Valoarea unui articol strain depinde în fiecare tara de cantitatea produselor nationale care trebuie date în schimb strainatatii.

Fondul problemei este de a decide daca marfa care trebuie creata pentru export se plaseaza pe o treapta mai înalta sau mai coborâta de productivitate a muncii,decât marfa noua care ar fi fost fabricata în tara pentru consum.

Principiul suprem al liberului schimb este urmatorul:daca o ramura de productie nationala lucreaza în conditii care sunt inferioare celor ale strainatatii, atunci tara respectiva trebuie sa produca altceva.

Legat de acest subiect J.S.Mill spunea:o tara obtine prin comertul international,sau lucruri pe care nu si le-ar putea produce singura,sau pe care nu le-ar putea produce decât cu o cheltuire mai mare de capital si munca decât costurile acelor articole care trebuie exportate pentru a le plati.Tara obtine astfel posibilitatea de a satisface mai bine nevoile sale cu aceeasi cantitate de munca si capital,sau de a obtine aceleasi obiecte cu o mai mica cheltuiala de munca si capital,pastrînd astfel la dispozitie surplusul pentru a produce alte lucruri.

Exista autori care si-au dat seama de nonsensul si zadarnicia acestei recomandari de a produce altceva: J.Hecht,a demonstrat ca, concurenta internationala tinde sa împinga fortele productive ale unei tari catre industriile cele mai necorespunzatoare.Fr.Francis da expresie aceleiasi idei într-o forma foarte categorica si clara când spune:alege totusi o alta meserie.O alta meserie va fi,în masura în care va exista în viitor aceasta posibilitate,de calitate mai mica.

În acelasi sens G.Evert ca nu este numaidecât sigur ca se va gasi totdeauna o întrebuintare mai buna pentru fortele productive care din lipsa de protectie nu-si mai gasesc locul într-o anumita ramura de protectie:tocmai în aceasta consta una din greselile fundamentale ale teoriei liberului schimb,anume ca ea pune <posibilul> în locul <necesarului>.

Recomandarea de a produce altceva este rezultatul unei considerari superficiale a fenomenelor economice si a structurii economice a unei tari.

Ea se bazeaza pe presupunerea ca productia acestui altceva trebuie sa fie în mod necesar mai avantajoasa pentru tara decât productia celor la care a renuntat în favoarea ei.