Tranzacții comerciale externe

CAPITOLUL 1: TRANZACTIILE COMERCIALE EXTERNE ALE ROMANIEI DUPA ADERARE LA U.E

1.1. Conceptul de tranzactie comerciala internationala

Tranzactia comerciala internationala reprezinta totalitatea activitatilor economice care au ca scop realizarea de operatiuni comerciale internationale privind circulatia marfurilor de la vanzator la cumparator, in cadrul prevederilor convenite prin contractul de vanzare– cumparare.

Contractul de vanzare internationala de marfuri este acordul de vointa intre doi parteneri, avand sediile in taridiferite, prin care exportatorul se obliga sa transfere asupra importatorului proprietatea unui bun al sau, contra platii unui pret.

Creşterea economică a oricărei ţări este rezultatul acţiuni conjugate a două categorii de factori: interni şi externi. Cei interni, legaţi de eforturile pe care le face fiecare popor pentru a-şi dezvolta economia, au un rol determinant. Cei externi, legaţi de participarea ţărilor la circuitul economic mondial influenţează creşterea economică în mod nemijlocit, prin intermediul factorilor interni multiplicându-le sau diminuându-le forţa.

În primul rând, tranzactiile internationale asigură înfăptuirea realizării produsului social chiar în condiţiile în care structura cererii diferă de structura ofertei.

În al doilea rând, tranzactiile internationale determină sporirea sau diminuarea venitului naţional produs în exterior, în funcţie de raportul dintre valoarea naţională şi valoarea internaţională a mărfurilor care fac obiectul tranzactiei.

1.1.1. Exportul de obiective industriale

Exportul de obiective industriale este o formă de tranzacţii internaţionale care îmbină aspecte specifice exportului tradiţional cu elemente care ţin de investiţiile directe în străinătate; totodată, prin caracteristicile sale – valoarea ridicată a tranzacţiei, derularea pe termen mijlociu şi lung, coparticiparea partenerilor la realizarea şi darea în funcţiune a obiectivului, transferul de tehnologie etc. el poate fi încadrat în cooperarea industrială.

Operaţiunea constă în construirea de obiective industriale în ţara beneficiarului prin efectuarea de către exportator – singur sau împreună cu terţe firme – a unor activităţi cum sunt următoarele:

- furnizarea şi montarea instalaţiilor tehnologice;

- executarea lucrărilor de montaj, construcţii şi inginerie civilă;

- aprovizionarea cu factori de producţie;

- formarea forţei de muncă etc.

La realizarea şi punerea în funcţiune a obiectivului sunt, de regulă, asociate şi firme locale, inclusiv firma beneficiară.

Principalele caracteristici ale exportului de obiective industriale sunt următoarele:

- reprezintă un sistem de relaţii funcţionale între firmele participante – exportator, beneficiar, subcontractanţi, organisme publice, societăţi financiar-bancare etc. – în care se îmbină activităţi comerciale, de cooperare şi investiţii, prestaţii intelectuale şi materiale, procese de producţie şi schimb etc.;

- tranzacţiile sunt, de regulă, de valori foarte ridicate şi se derulează pe o perioadă îndelungată de timp; ca atare, şi riscurile asociate acestor operaţiuni sunt mai numeroase şi au un impact mai mare asupra rezultatelor economico-financiare ale părţilor implicate;

- de multe ori, încheierea contractului se face în urma unei licitaţii organizate de reprezentanţii firmei beneficiare, câştigătorul acesteia procedând de obicei, la subcontractarea unor activităţi cu furnizori, firme de consulting-engineering, antreprenori etc., din ţara beneficiară şi din terţe ţări;

- baza contractuală a tranzacţiei poate fi reprezentată de mai multe contracte separate, un contract global sau un contract “la cheie”.

Contracte separate

În cazul în care se adoptă această formulă se încheie între beneficiar şi firme terţe contracte pentru: furnizări de utilaje şi tehnologii, licenţieri, construcţii şi lucrări de infrastructură etc.

Răspunderea faţă de cumpărător revine fiecărui contractant pentru prestaţia datorată conform contractului; exportatorul este răspunzător în limita contractului direct încheiat cu importatorul, coordonarea lucrărilor fiind în sarcina cumpărătorului.

Contracte globale

În acest caz, între exportator şi importator se încheie un contract combinat, care se referă atât la lucrările de construcţii montaj şi infrastructură, cât şi la furnizarea de instalaţii şi materiale şi prestarea de servicii.

Exportatorul îşi asumă faţă de client răspunderea pentru ansamblul lucrărilor şi livrărilor, chiar dacă executarea unora dintre acestea este transferată unui subcontractant.

Contracte la cheie

În acest caz, exportatorul îşi asumă faţă de client responsabilitatea realizării întregului obiectiv industrial – proiectare, punere în funcţiune, asistenţă şi exploatare, potrivit prevederilor contractuale, în baza unui preţ stabilit.

O variantă a exportului de obiective complexe este cunoscută în literatură sub denumirea de cooperare tripartită şi, este vorba de realizarea unui proiect industrial pentru un beneficiar prin coparticiparea a două sau mai multe firme din terţe ţări.

Exportul de obiective complexe, în general, şi cooperarea tripartită, în special, pot fi realizate în două mari modalităţi:

- fără constituirea unei grupări instituţionale, partenerii acţionând independent;

- prin crearea unui consorţiu, a unei asociaţii fără personalitate juridică sau o societate.