Decodoare

Argument

Transmisiunile de date (TD) reprezintă un tip de comunicaţii prin care informaţiile provenite de la un număr de surse dispersate teritorial sunt transmise unor destinatari şi ei dispersaţi.

Cazul cel mai general îl reprezintă transmiterea informaţiei de la mai multe puncte de lucru la un calculator electronic (CE) central, folosind tehnica telecomunicaţiilor şi infrastructura specifică acestora. Reţeaua astfel construită se intitulează REŢEA DE TRANSMISIUNI DE DATE (RTD)şi oferă următoarele avantaje:

-suprimarea suporturilor intermediare (documente) purtătoare de informaţie, sporirea vitezei de transmitere a informaţiei şi a eficienţei sistemului;

-creşterea operativităţii şi economicităţii sistemului prin conectarea directă a punctelor de lucru cu CE central;

-folosirea în comun practic simultană, a unui CE de mare capacitate şi viteză, de un număr sporit de beneficiari.

De asemenea, trebuie menţionat că faţă de celelalte ramuri ale telecomunicaţiilor, TD prezintă două caracteristici distinctive:

-viteză de transmisiune sporită condiţionată de efectuarea schimbului de informaţii între CE de mare viteză, standardizată la valorile: 200, 600, 1200, 1400, 2400, 4800, 9600 şi 48000 biţi/s.

-corectitudinea sporită a transmisiunii, având în vedere coeficientul de eroare al calculatorului la prelucrarea datelor, cuprins între 10-7 şi 10-9 , ceea ce implică luarea unor măsuri speciale pentru sporirea corectitudinii mesajelor.

Semnalele specifice transmisiunilor de date sunt digitale (numerice) şi au un caracter discret. În cel mai simplu caz datele pot fi considerate ca simbolurile matematice 0 şi 1; în alte situaţii se preferă reprezentarea lor ca 1.

Codurile binare de linie se utilizează în sistemele de comunicaţii digitale pentru: facilitarea sincronizării receptorului, eliminarea ambiguităţilor de fază, reducerea energiei transmise, reducerea lăţimii benzii necesare de transmisie, etc.

1. Noţiuni teoretice privind codoarele şi decodoarele de date

1.1. Prezentarea generală a codurilor

Simbolurile binare de informaţie 0 şi 1 pot fi reprezentate electric în diferite moduri. Cea mai simplă reprezentare este cea unipolară sau simplu curent, bitul 1 fiind reprezentat de un semnal pozitiv cu nivelul A, iar bitul 0 de un semnal nul, aşa cum se arată în figura 1.a). Considerând biţii 1 şi 0 echiprobabili, valoarea medie a tensiunii semnalului este:

A = p(0).0 + p(1).A = A/2

dacă p(0) = p(1) = 1/ 2

şi reprezintă totodată şi valoarea de referinţă în raport cu care se face decizia la recepţie. Se observă că ea nu este fermă, fiind afectată de caracteristicile canalului de transmisie. În plus reprezentarea bitului 0 este pasivă, acesta fiind codat prin absenţa semnalului pozitiv.

Pentru a înlătura acest dezavantaj se poate folosi modul de reprezentare polar sau dublu curent în care bitul 1 este codat prin semnal pozitiv, iar bitul 0 prin semnal negativ de aceeaşi amplitudine, variantă reprezentată în figura 1.b).

Valoarea medie a tensiunii semnalului în aceleaşi condiţii este:

Amed = p(0).(-A) + p(1).A = 0

În acest mod se elimină dependenţa tensiunii de referinţă de caracteristicile canalului.

Un alt tip de codare e cea prin tranziţii sau codarea diferenţială. Ea implică o asociere a biţilor 1 şi 0 din secvenţa de date cu tranziţiile din semnal: de exemplu, bitul 1 este asociat cu prezenţa tranziţiei, iar bitul 0 cu absenţa ei, aşa cum se observă din figura 1.c).